MOMITA
Pentru-un spirit ce nu doarme
Nu-i nimica mai u=or
Dec`t planuri de reforme
Ca sa deie la popor.
De sunt bune, de sunt rele,
Destul fie frumu=ele.
A=a odata o momi a,
Din filozofilor vi a,
Care nimica creeaza,
Ce toate le imiteaza,
Prin formal act s-au fost prins
Marea toata sa o sece
Si ca-n sec prin ea va trece.
Pentru asta au aprins
To i copacii din padure
Si din pietre facu zgure.
Atunci, iaca, cu mirare,
Animalii to i strigara:
Ce inven ie minunata!
Iar momi a ing`mfata
Li facu acest cuv`nt:
Multe averi de bun pam`nt
Si ogoare eu voi da
Focul apa de-a seca,
Iar despoticul guvern
Chiar de astazi voi schimba
Si republica-n etern
Pentru voi s-a proclama.
Dupa ce mai buna parte
De mo=ii mi se va da,
Restul n-are sa sa-mparte,
Ce-n comun s-administra.
Atunci patriei reformate
Dulce soarta va sa fie,
Comunizmul de fra ie,
Libertate,
Egalitate,
De a lua lucruri straine
Privilegi e pentru-oricine,
Legile =i direptate,
Ca strigoie rasuflate,
Mai veche de piramide,
S-aibe ca invalide
Si cazute-n hebe ie
Pensie din Visterie.
Dar pe c`nd ea declama,
Pe un asin intreba
Daca scad a marei unde.
Inca nu, ista-i raspunde.
Nu sa turbura inca apa?
Parca doarme,-i zice iapa.
Dar momi a prefacuta
Elementelor imputa
Ca nu i s-au nemerit
Cele ce au profetit.
S-opera ia tot a=teapta.
Oare ce-au urmat in fapta?
Au ars arbori din padure,
Iar din marea cea ad`nca
N-au scazut o picatura.
Mai ales sporit-au inca.
Codrul dauna grea au atras,
Marea, mare au ramas,
A=a c`te un =arlatan
Ni propune un frumos plan,
Zgura chiar cu poleiala
Care ploaia cur`nd spala.
Autor: Povesti Poezia MOMITA de Povesti
|