MORARUL
In iaz, la iezatura,
S-au aratat spartura.
Dar nu era deodata
Atat de insemnata
Si, daca ar fi pus morarul osteneala,
Ferea la inceput pe viitor sminteala.
El insa, stapanit de multa lenevire
(Narav ce pe la noi domneste cam din fire),
Putina grija arata;
Iar cursul nu mai inceta.
— Morarule, ia sama bine!
Nu pierde vremea!
— Las’ la mine,
Imi stiu eu treaba, nu te teme!
Insa tot lasa, tot lungeste,
Pan’ cand odata se trezeste
Ca apa e mai jos de stavili cu o palma.
Atunci si-au luat morarul meu de sama
Si, alergand unde s-au spart,
El vede cateva gaine la un loc,
Band apa pe langa laptoc.
— Manca-v-ar uliul! le zice suparat.
Tocmai acum v-ati adunat
Sa-mi beti voi apa toata!
Si-n ele zvar! cu o lopata.
Pe toate le omoara,
Pierzand gainile si apa de la moara.
Eu am vazut boieri, ce sute cheltuiesc
Fara cainta sau crutare
(Si-aceasta fabula chiar lor o harazesc),
Dar fac economie mare
Cu capetelele cele de lumanare;
Sau, dupa vorba cea batrana:
Sunt la tarate scumpi si ieftini la faina.
Iar cu asa economie,
Degraba la mezat se striga vreo mosie.
Autor: Povesti
Poezia MORARUL de Povesti
|
