MOTANUL SI BUCATARUL
aDupa Kot i povar de I. Kr`lovi
Un oarecare bucatar, fiind =i cam inva at
Si foarte evlavios,
Intr-o zi s-au dus la cr`=ma in sat,
Iar in cuhne au lasat
Pe-al sau motan credincios
Bucatele sa pazeasca de =oarecii stricatori
Si de guzganii rapitori.
Dar intorc`ndu-se vede,
Si nu poate crede,
Gasind motanul pe masa,
Ce se trudea m`nc`nd
Si sp`rcuind
O gaina grasa.
Atunci el, ca un orator =i ca un om inva at,
Au strigat:
?h, motane m`ncacios! Oh, t`lhar far’ de lege!
Nu te temi de Dumnezeu, lacomia sa te-aplece,
Onorul sa- i fe=tele=ti, fac`nd lucru de ru=ine,
M`nc`nd bucate straine!
Sau poate ca ai uitat
Ca to i vecinii vor zice ca motanul cel smerit,
Ce ni se parea cinstit
Si ru=inos,
Ii ca un lup m`ncacios,
Si trebuia izgonit sau indata sp`nzurat!
C`nd eu catre to i a=a te-am laudat,
Ca motanul meu
Se teme de Dumnezeu...”
Motanul insa asculta aceste sfaturi =i tace,
Forcaie=te =i man`nca, caci gaina-i place.
Acole ritorul nostru nu =tie ce sa mai zica,
Caci motanul tot asculta, tace mulcu, tot man`nca...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Iar eu bucatarului i-a= zice
Sa nu umble cu vorbe in elepte,
Daca nu vrea motanul sa-i man`nce
Gaina
Sau slanina,
Ce mai bine sa-l de=tepte
Cu un ba , far’ a-i spune multe,
Daca vrea motanul sa-l asculte.
Sunt =i mul i din dregatori
Ca motanii stricatori.
*
Aceste pilde-n elepte,
Pentru omul far’ de cuget =i plin de naravuri rele,
Sunt fabule =i jucarele,
Caci intr-insul fapta buna nu poate sa se de=tepte.
Autor: Povesti
Poezia MOTANUL SI BUCATARUL de Povesti
|
