MUSAFIRUL
de Emil Garleanu
In lungul campiei arse, pustii, se inalta doar un singur palc
de salcii ce ocrotesc, sub umbra deasa a crengilor despletite,
un izvor din care si ele isi sug viata. Izvorul curge subtire,
intinzand in fata, ca pe o naframa, o balta mica, pe care,
uneori, o impunge, ca un ac de aur, cate o raza de soare.
In frunzisul salciilor acestora se strang stoluri intregi de
pasari, de stau ziulica intreaga sa se adaposteasca de caldura
cotropitoare. Privighetori, scatii, macalendri, sticleti, floreni,
cate si mai cate alte neamuri de zburatoare, toate isi gasesc
aici salasul. E un ciripit, un piruit, spre seara, de te crezi in
rai. Nimeni altcineva nu calca sub acest umbrar singuratic.
Si pasarile traiesc ca-n imparatia lor...
Azi e o zi inabusitoare. E in iulie. Aerul unduleaza, pare
ca-i rasufletul pamantului ostenit de alergatura lui prin haos.
Pasarile se cobor pe fiecare clipa sa ia in gura cate o picatura
de apa din izvorul rece care se prelinge, argintiu, in ciuda
arsitei.
Din pricina dogoarei, mlastinile sunt uscate peste tot. Si
bietul vietuitor se topea; ametit de caldura, o lua intr-un noroc
inainte, incotro l-o duce soarta. Si, cand se credea pierdut,
zari cu ochii lui mici, rosii, fara de gene, cu ochii lui cei
ingropati in grasimea capului, palcul ademenitor de salcii.
Indata si-a indreptat ratul spre ele, cum isi indreapta luntrea
botul spre tarm, si-o porni intr-acolo. Cand a ajuns si-a dat de
balta, se repezi, nebun de bucurie, gonind pasarile, care
zburara infricosate. Se afunda, pana la urechi, in balta, apoi
inchise ochii, rasufland cu pofta aerul racoritor. O libelula sosi,
zburand zglobie, si, crezand ca deasupra apei e o floare, se
lasa, usoara, pe ratul trandafiriu. O infiorare dulce, neinteles
de placuta, gadili sufletul musafirului pentru intaia data in
viata lui, si, fericit la culme, prinse a guita lung si ascutit.
Libelula, vazand ca se inselase, zbura, infricosata. Iar pasarile
ascultara cat ascultara zgomotul acesta, apoi, toate, intr-un
gand, impanzira, care-ncotro, largul campiei incropite.
Autor: Povesti
Poezia MUSAFIRUL de Povesti
|
