Poeziile.com - Home

  Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romane Poezii frumoase pe teme Poeti membri ai clubului poetilor tineri Poeziile mele


 
Poetul zilei
Ion Stratan
(1955 - 2005)

16 Poezii

Poezia de azi

Cornul de aur al baiatului
de Mircea Ivănescu
scena de dimineata cornul sunand departat,
prin hatisurile albastrii, chemarea la vanatoare glasul

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































NICUSOR

Vezi toate poeziile din albumul Povesti


de Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti
Copiilor mei
La marginea dinspre miazanoapte a orasului, pe malul iazului, e o
gradina frumoasa in care sunt patru cladiri mari: a tribunalului, a
prefecturii, a judecatoriei si a casieriei; restul gradinii e numai tufisuri
dese de lemn cainesc, de batachina si de rugi, in care primavara canta
privighetorile de e o frumusete. Chiar pe marginea malului e o movila
pe care, cand te-i sui, ai inaintea ochilor o minune de tablou. Aci sub
mal, iazul umbrit de salcii si de anini cu o moara vorbareata; mai
departe valea verde a Ialomitei, inchisa in fund de dealurile viilor, pe
culmea carora sta de straja manastirea; iar mai in fund, topita-n aburii
albastrii, toata coama muntilor de la Piatra Craiului pana-n Penteleu;
in tot o priveliste frumoasa, de parca ti se primeneste sufletul uitandu-
te la ea.
Prin gradina asta e drumul lui conu Misu, care sade alaturi, cand
e sa iasa in oras.
Cum trecea intr-o zi din primavara trecuta, s-a oprit sa asculte o
privighetoare, care canta de rasuna gradina; si fiindca tufisul in care
canta era chiar alaturi, s-a aplecat sa incerce: n-o putea-o zari? Cand,
ce sa vaza? Jos, in tufis, un baietas. Cu degetul aratator de la mana
dreapta peste buzele tuguiate, ii facea semn sa taca, iar cu cel de la
mana stanga ii arata privighetoarea. Aplecandu-se mai mult, o vazu
Si a stat asa multa vreme, neputandu-se satura de a o privi si
nestiind ce sa priveasca mai cu drag; pasarea mica si neinsemnata care
scotea sunete atat de puternice si de maiestre din gusulita ei care se
vedea saltand, ori fericirea fara seaman care zambea pe toata fata
copilului?
Il mai vazuse el de cateva ori p-aci prin gradina jucandu-se cu alti
copii de seama lui, dar niciodata nu-l privise cu luare-aminte. — Acolo,
un broscoi de baietas slabut, cu parul canepiu, incurcat ca un caier, si
cu pantalonii in vine, carpiti in zece locuri. Acum pentru intaia oara
vedea ce ochi negri, catifelati si dulci avea.
La o miscare nedibace, pasarea zbura si lui conu Misu ii paru grozav
de rau, crezand ca s-o mahni copilul; dar acesta iesi din tufis si
privindu-l drept, cu seriozitatea adorabil de hazlie a copiilor:
— Nu fate nimic. Vine indarat. Asta e a mea. A fost si poimaine.
— Ce spui, ma? A fost si poimaine?
— Da, a vazut-o si Lenuta.
— Care Lenuta?
— Lenuta, sora mea
Si clatinand din cap:
— Da’ lui Vasilica nu i-o arat.
— Care Vasilica?
— Vasilica a lu’ nenea Dumitru de la zudecatorie.
— Si de ce nu i-o arati si lui?
— Ca fin’ca da cu pietre.
— Bravo! sa nu i-o arati.
— Tt!
— Dar pe tine cum te cheama?
— Nicusor a lui Ionita, odaiasu’ de la casierie, si sunt de sase ani.
— Ce vorbesti, domnule!? Pai bine, tu poate ca vrei si doi bani, sa-
ti cumperi covrigi.
Nicusori raspunde cu umarul drept, saltandu-l in sus. Si conu Misu,
razand cu multumire, scoate si-i intinde doi bani. Copilul, luandu-i,
zice: “Saru’ mana” si pleaca grabit, tinandu-se cu o mana de bracinarii
pantalonilor prea lungi; dar dupa cativa pasi se intoarce sa-l intrebe
serios daca la spiterie se vinde oua de furnica.
— Ce sa faci, ma, cu oua de furnica?
— Mi-a spus maica-mea asa: ca le plate la privighetori si vreau sa
pui pe zos la a mea
Are si conu Misu trei ingerasi de copii de la care aude in fiecare zi
fel de fel de nostimade copilaresti, dar asta i s-a parut atat de dragalasa,
incat a luat pe baietandrul odaiasului in brate si l-a sarutat, pe amandoi
obrajii; pe urma, rusinat de induiosarea lui, l-a lasat jos si l-a scuipat:
— Ptiu! Mars d-aici, potaie mica!
Din ziua aia dateaza prietenia lui conu Misu cu Nicusor; e! dar
negresit prietenia care poate sa mijloceasca intre un boier mare si
copilul unui odaias. Din vreme in vreme, cand il vede prin gradina, ii
striga: “pst! ma hotule, vino-ncoa!” si-i da cate un ban, cum da si
Lenutei, pe care acum o cunoaste si o intalneste mai in fiecare zi,
venind din targ, incarcata cu o dubla de paine si cu un clondir, pe care
de-abia le duce. Cunoaste acum si pe parintii lui Nicusor; tatal, unu
gros, negru, paros, cu o mutra aspra, in care numai rosatea varfului
nasului pune o pata mai vesela; mama, slaba, ofilita, prafurie si totusi
placuta pentru blandetea ochilor
Negresit, Nicusor nu e primit in curtea lui conu Misu sa se joace
cu copiii lui si cu musafirii lor, dar se uita si el din gradina prefecturii
pe crapaturile ulucelor; si tot incercand crapaturile a dat peste cateva
prin care poate vedea tot raiul din curtile boierului. Asa, printr-una
se vad rondurile de flori frumoase si locul unde joaca copiii crocket;
printr-alta se vede terasa imbracata in flori albastre, unde mananca
boierii vara; prin a treia, caprioara cu tarcul ei; iar prin a de la capul
din fund al ulucelor, gradina de poame, curtea pasarilor si doi caini
mari legati in lanturi pe sarma
*
Frumos Craciun o sa fie! A nins doua zile din crivat si acum in ajun
s-a schimbat vantul; sufla austrul, subtiind norii printre care incep sa
se iveasca stelele si aducand cu el un ger de te taie.
La curtea caselor lui conu Misu e zarva mare. Pe portile deschise
larg nu mai contenesc saniile incarcate cu musafiri. E pom de Craciun
la care sunt poftiti copiii tuturor prietenilor. In mijlocul salonului
incapator, care tine de la intrare pana la terasa din fund, e asezat
bradul impodobit de-ti ia ochii. Cucoanele se invartesc de colo pana
colo, randuind lucrurile la locul lor. Copiii, nerabdatori, asteapta in
odaia din dreapta semnalul cand vor putea intra. Sa astepte, ca nu e
inca gata. Mai sunt de asezat jucariile pe mescioara din jurul bradului
si de pus la fiecare teanc de jucarii cate o carte de vizita cu numele
copilului caruia i se cuvine; si nici conu Misu n-a sosit inca de la club
cu barbatii, ca sa se bucure de bucuria copiilor.
In vremea asta, alaturi, la casierie, e un sufletel stingher, care se
zbate si se framanta mama e dusa la cucoana casierului sa ajute la
gatit si la scuturat — si a luat si pe Lenuta cu ea; tatal e dus la
carciuma iar el sta singur in gangul casieriei, muncit de ganduri
A vazut azi-dimineata pe un om din curtea boiereasca, ducand in
spinare un brad mare, mare pe urma baietii de la cofetarie cu tavi
si alt baiat de la librarie incarcat cu fel de fel de cutii.. Si el stie ce
insemneaza asta. Anul trecut, cand l-a durut in gat, l-a dus ma-sa la
spiterie, si atunci, prin usa intredeschisa, a zarit o clipa in odaia de
alaturi, cu ochii lui impaienjeniti de friguri, un brad frumos imbracat
in dar a inchis spiterul usa si era ziua, lumanaricile nu erau aprinse
si mamica i-a spus asa: ca seara e mai frumos, cand se aprind luma-
naricile Toti copiii astia, care trec in sanii, acolo se duc, sa vaza pomul
de Craciun pomul de Craciun!! Si nici prin crapaturile ulucelor nu
poate sa se uite, ca e zapada pana la gat E! dar daca ar vrea conu
Misu “Te, conu Misu nu e om bun? Ba e bun.” Nu-i da lui intotdeauna
cate un ban? Adineauri a trecut in targ si nu s-a intors inca acasa
Daca i-ar iesi inainte si l-ar ruga sa-i arate si lui pomul de Craciun,
numai nitel, nitel de tot.
Cat e de mica inimioara lui, s-a despartit acum in doua. Jumatate
il imbranceste inainte: “Incearca, conu Misu e om bun; poate te duce
sa vezi pomul pomul!”, iar cealalta il trage inapoi: “Fugi d-acolo, nu
se poate nu se poate”
Se aud sanii venind dinspre targ Uita-le, cotesc la colt si, in bataia
lampii electrice de la raspantie, Nicusor recunoaste pe conu Misu si-l
aude razand cu pofta. Repede o ia la fuga sa-i iasa inainte. Cine stie?
poate chiar fara sa-i spuie nimic, vazandu-l, o sa-l ia sa i-l arate, ca e
om bun. A ajuns! Aci e alta cotitura. “Hei! la o parte!” striga birjarul
degeaba, iar conu Misu, iesind pe jumatate din sanie si vazand copilul
in drum:
— In drum, hai? Drace impelitat! Sa te calce sania. Mars acasa!
Si saniile trec E noapte nu se pot vedea lacrimile care au napadit
in ochisorii negri, catifelati, dulci ca o mangaiere
I-a zis asa: “Mars acasa!”, dar ce sa faca acasa? Nu e nimeni acasa,
nimeni Si cosul de la soba tiuie Si-i e urat Si cum sta in drum,
parca-i sopteste cineva la ureche: “Stii ce? poate ca se vede de la poarta
prin ferestre.” O ia la fuga inspre curtea boiereasca. Se da la o parte
langa uluce ca sa treaca saniile care ies; apoi, cand au trecut, face doi
pasi in curte si se uita cu incordare Ies valuri de lumina pe ferestre,
dar pomul nu se vede Si mai face doi pasi, strangandu-si la piept
paltonul lung si larg, facut dintr-o scurteica veche a ma-si, in care parca
e un pui de lautar Ferestrele sunt prea sus degeaba A! stie el un
loc de unde ar putea vedea, d-acolo de pe prispa unde mananca boierii
vara! Acolo, a vazut el prin crapaturile ulucelor, sunt ferestrele jos.
Da, dar cainii! Gandul asta il face sa se retraga repede din curte Ce
bine ar vedea el d-acolo pomul de Craciun! Sta si-si face in gand
socoteli de om mare. Nu se poate sa fie canii dezlegati acum cand vine
lume Asta nu se poate! ce, sa muste pe lume? Face cativa pasi in
curte, tragand cu urechea si neputandu-si dezlipi ochii de la lumina
ferestrelor Ocoleste in varful picioarelor casa mai sunt cativa pasi
A ajuns! na! perdelele lasate ba nu, una e ridicata! Paseste binisor,
binisor Aaaa! ce frumos! ce frumos!
Poate de-acum sa sufle austrul, vant taios de rece, ca in tot trupul
copilului s-a revarsat caldura unei fericiri nemasurate. Tot sufletul i
s-a urcat in ochii care privesc cu nesatiu Cum sclipeste beteala! Uite
si lumanaricile aprinse! Si ce de jucarii! Trambite, tobe, papusi! Uite
si niste iepurasi albi, mici si draguti
Inauntru se deschide de perete usa odaii din dreapta prin care
navaleste o droaie de copii, baietasi, fetite si nodulete mici, pe care
parca-i da jos fundele. Sunt cateva clipe de extaz general vrednice de
admirat: copiii de o parte ramasi tagla cu ochii pironiti la pom, parintii
de alta, cu ochii umezi de fericirea bucuriei lor. Acum madamele aseaza
copiii in semicerc. Trebuie sa cante: “O! Tannenbaum! o! Tannenbaum!”
Se face o tacere desavarsita. Cucoana Zoe, gazda, deschide pianul si
se aseaza sa-i acompanieze dar in clipa in care-si ridica mana ca sa
inceapa, dinspre terasa se aude latratul gros al unui caine si tipatul
unui copil, tipat de groaza, lung, sfasietor, care spinteca tacerea si trece
ca un junghi in inimile tuturor Barbatii dau navala intr-acolo; deschid
usa. “Mars Leu! mars Leu!” striga conu Misu dand cu piciorul in caine
Jos, langa fereastra zace copilul fara cunostinta
*
Nu te mai framanta atata, coane Misule. Inchide ochii si dormi in
pace, ca Dummezeu e bun si iertator. El stie c-ai priceput prea tarziu
de ce-ti iesise copilul inainte si ca te-ai cait de a-l fi gonit cu asprime.
Te-a vazut cum l-ai adus in casa, cum l-ai ingrijit, cum i-ai incarcat
bratele de jucarii si de bunatati si pentru el si pentru Lenuta. El stie
ca esti hotarat maine in ziua de Craciun sa te duci la casierie, sa te
incredintezi cu ochii dumitale ca copilul nu s-a imbolnavit de spaima.
Dumnezeu e bun si iertator si a auzit ce-ai pus de gand cu cucoana
Zoe sa faceti la anul. Inchide ochii si dormi in pace.

Pune poezia NICUSOR pe pagina ta


Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
Primavara Toamna Iarna Iubire Bucurie Viata
Flori Boala Singuratate Frica Scoala vezi mai multe

Politica de confidentialitate





Copyright 2019 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani