OCHII SI NASUL
Urma cearta dineoare intre ochi =-un nas vecin,
Cui din doi, dupa dreptate, ochelarii se cuvin?
Advocat se facu limba =i pe nas il apara,
Iar urechea, prezindentul, a ei ziceri asculta.
Atunci limba, cu talent,
Au zis catra prezident:
Dreapta pleaca-ni, ureche,
Sa auzi dovezi o mie,
Prin inscris =i marturie,
Cum de epoca cea veche
Neam de nas, tot necurmat,
Ochelarii au purtat
Si-i sa cade ca mo=ie
Trecuta-n paragrafie .
O comisie de maz`li,
R`nduita chiar pe nas,
Au gasit intre movili
Brazda ce-ochelarii au tras.
Tribunalul va ierta,
Se pot pilde arata:
Fa a daca ar fi ramas
De-nt`mplari sa n-aiba nas,
Cine ar fi acel magar
Ca sa poarte ochelari?
Din aceste, lamurit,
Dupa legi am dovedit
Cum ca pentru nas anume
Ochelarii s-au urzit,
S-ochelarilor in lume
Post pe nas s-au r`nduit!
La aceasta limbu ie
Bravo-n sala au rasunat,
Iar nasul de bucurie
De trei ori au stranutat.
Dar ghibace a noastra limba
A ei sistima o schimba
Si chiar pentru alta parte
Paragrafuri tot din carte
A=a vederate au scos
Ca au dovedit pe dos,
Fara nici un pic favor,
Nici prepus de str`mbatate,
Cum ca ochii au dreptate
Preste ochelarii lor.
Dar urechea, care-n fapta
A limbei au in ales
Mituirea in proces,
Hotar`rea-ncheie dreapta:
Nasul drit de proprietar
Aibe preste ochelari,
Ochii se vor margini
Prin ii numai a privi .
Autor: Povesti
Poezia OCHII SI NASUL de Povesti
|
