OMUL DE PIATRA

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Au fost odata un imparat si o imparateasa, amandoi tineri si
frumosi, dar nu faceau copii. Intr-o zi veni la imparatul un arap buzat
si-i zise:
— Sa traiesti, luminate imparate! Am auzit ca imparateasa nu face
copii si am adus buruieni pe care, cum le-o bea, ramane grea.
Imparatul lua buruienile de la arap si porunci sa-i dea cal im-
paratesc si un rand de haine de aur ce-ti lua vederile de frumusete,
apoi chema pe imparateasa si-i dete buruienile sa le fiarba si sa le
bea. Imparateasa chema pe bucatareasa si-i dete buruienile sa le fiarba,
fara sa-i spuie de ce treaba sunt. Bucatareasa, nestiind puterea lor,
gusta dintr-insele si apoi le duse imparatesei sa le bea. Nu trecu mult
timp la mijloc si ramase grea imparateasa si bucatareasa. Iar cand
veni vremea, nascura amandoua cate un cuconas, mai frumos decat
tot ce este frumos pe lumea aceasta, si le puse nume: unuia Dafin si
altuia Afin.
Intr-o zi, imparatul pleca la batalie, lasand pe fiul sau in locu-i, ii
dete o multime de chei in mana si-i zise:
— Fiule, in toate casele ce se deschid cu aceste chei sa intri, iara
in casa ce se deschide cu cheia de aur sa nu-ti calce piciorul, caci nu
va fi bine de tine.
Cum pleca imparatul din oras, fiul sau intra prin toate casele si
vazu o multime de pietre nestemate foarte frumoase, dar nu-i placu
nici una dintr-insele: in cele din urma, ajunse si la casa ce se deschidea
cu cheia de aur, statu putin inaintea usii, se gandi la porunca ce-i
dedesa tata-sau, dar biruindu-l nerabdarea, intra inauntru si vazu un
ochean de sticla, se uita prin el si vazu un palat cu totul si cu totul de
aur, incat la soare te puteai uita, iar la dansul ba. Si intr-insul, sedea
doamna Chiralina, tanara copila, floare din gradina, frumoasa ca o
zana.
Dupa ce o privi mai mult timp, puse ocheanul iarasi la locul lui si
iesi afara cu ochii plini de lacrimi.
Nu trecu mult timp si imparatul se intoarse de la batalie biruitor,
dar in loc sa-i iasa fiul sau inainte, sa-l primeasca cu bucurie, iesi numai
imparateasa si-i spuse ca fiul ei este bolnav. Imparatul pricepu numai-
decat de unde-i venea boala si chema pe toti doftorii si doftoritele
din lume, dar toti ii zisera ca pana nu va da fiului sau de sotie pe
doamna Chiralina, el nu se va insanatosi. Imparatul trimise soli peste
soli la doamna Chiralina, dar fu peste putinta, caci tatal ei nu voia sa
o marite.
Auzind feciorul imparatului toate acestea, hotari sa se duca el insusi
sa o ceara de la tatal ei. Asadar, spuse toate acestea fratelui sau de
cruce si intr-o zi plecara amandoi si se facura nevazuti. Mersera zi de
vara pana seara si ajunsera la muma Crivatului, batura la usa si iesi
inaintea lor o baba zbarcita si ii intreba ce cauta. Ei raspunsera ca cer
sa-i gazduiasca pana a doua zi si sa le spuie pe care drum sa apuce ca
sa ajunga la imparatia doamnei Chiralina. Baba se uita la dansii cu
mila si apoi le zise:
— V-as primi in casa cu mare bucurie, da mi-e frica ca va veni fiul
meu si va face pe amandoi sloi de gheata; duceti-va mai bine la sora
mea cea mai mica, ca ea poate sa va gazduiasca si sa va spuie si drumul
la doamna Chiralina.
Feciorul de imparat pleca inainte si ajunse la muma Vantului
turbat; plecara si de acolo si ajunsera la muma Vantului de primavara,
batura la usa si iesi o femeie inalta, si tanara, si frumoasa. Aceasta
femeie, cum vazu pe feciorul de imparat, ii zise:
— Draga Fat-Frumos, stiu ca ai plecat sa cauti pe doamna Chiralina
ca s-o iei de sotie; dar nu vei putea sa ajungi pana la imparatia ei,
fara ajutorul fiului meu. Ramaneti aci, dar trebuie sa va ascund foarte
bine; caci cum o simti fiul meu ca se afla la mine oameni de pe taramul
cellalt, va omoara.
Zicand aceste vorbe, plesni de trei ori din palme si indata sari dupa
soba o pasare de aur cu ciocul de diamant si cu ochii de smarand, si-i
baga sub aripi pe amandoi; apoi se sui iarasi pe soba.
Nu trecu mult timp si se auzi o dulce vajaitura de vant, care aducea
un miros de trandafiri si de rozmarini, usa se deschise singura si intra
in casa un flacau frumos, cu parul lung de aur, cu aripi de argint si cu
un bat in mana, impletit cu tot felul de ierburi si flori. Cum intra in
casa, zise ma-sei:
— Mama, mie-mi miroase a om de pe taramul cellalt.
— Ti-o fi mirosind, mama, dar p-aicea n-are ce cauta oamenii de
pe taramul cellalt.
Vantul se linisti si se puse la masa; iar dupa ce manca o strachina
de lapte dulce de caprioara si bau apa de micsunele dintr-o oala de
marmura, se puse la povestit. Ma-sa, vazandu-l cu voie bana, zise:
— Fiul meu, ia spune-mi, unde este imparatia doamnei Chiralina
si cum ar face cineva ca sa o ia de nevasta?
— Greu lucru ma intrebasi, mama! Dar aide, treaca-mearga.
Imparatia doamnei Chiralina este departe de aici, cale de zece ani;
dar aceasta cale se poate face cat te stergi la ochi, daca cineva s-o
duce in padurea cea neagra de langa garla de pacura, care arunca cu
pietre si foc pana la cer, si daca o incaleca pe busteanul Ielelor, cu
care poate sa treaca garla; insa cine aude si va spune cuiva, acela sa
se faca de piatra pana la genunchi. Dupa ce va ajunge la imparatie,
trebuie sa faca un cerb de aur si sa intre intr-insul, ca sa ajunga in
odaia imparatesei si sa o fure; cine aude si va spune cuiva, sa se faca
de piatra pana la brau. Dupa ce o va lua de sotie, muma Crivatului,
de pizma, o sa trimita un ovrei cu niste camasi frumoase si mai subtiri
decat panza paianjenului, doamna Chiralina o sa cumpere camasi; si
daca nu le va uda cu lacrimi de turturica, cum se va imbraca cu
dansele, va muri; cine aude si va spune cuiva sa se faca cu totul si cu
totul de piatra.
Pe cand vantul spunea toate acestea, feciorul de imparat adormise;
iar feciorul bucataresei ramasese destept si auzise tot.
A doua zi, dupa ce pleca Vantul d-acasa, feciorul de imparat intreba
pe muma Vantului daca i-a spus fiul sau ceva; dar ea, temandu-se sa
nu se faca piatra, ii raspunse ca n-a aflat nimic.
Atunci, feciorul bucataresei si cel de imparat luara drumul inainte
si se dusera zi de vara pana seara, dar cand fu pe la scapatatul soarelui,
auzira un zgomot si un urlet mare, apoi vazura o garla mare de pacura
aprinsa, aruncand pietre pana la inaltul cer. Feciorul de imparat se
sperie; dar feciorul bucataresei ii zise:
— Nu te teme de nimic si vino cu mine in aceasta padure si fa ce
ti-oi spune eu.
Ajungand in mijlocul padurii, zari busteanul Ielelor, incalecara
amandoi pe dansul si, dandu-i pinteni de trei ori, se prefacu intr-o
caruta cu doisprezece cai de foc, si intr-o clipa se inalta pana la Vantul
turbat si se pogori la portile palatului doamnei Chiralina. Apoi, dupa
ce se detera jos, caruta se prefacu iar bustean, si ei ramasera dinaintea
unui palat de zamfir-piatra si cu portile de chiparos; iar la una din
ferestre, sta doamna Chiralina, imbracata in haine de aur tesut cu
margaritar.
Cum vazu doamna Chiralina pe feciorul de imparat, prinse o asa
de mare dragoste de dansul, incat cazu la grea boala si ajunse la ceasul
mortii.
Ce nu facu bietul imparat ca sa o scape? Dar toate erau in zadar.
In cele dupa urma, veni o baba si-i zise:
— Luminate imparate! Sa traiesti intru multi ani! Daca vrei sa se
faca sanatoasa fiica imparatiei tale, sa cauti cerbul de aur care canta
ca toate pasarile si sa-l aduci in casa numai trei zile, si vei vedea cum
se va face sanatoasa.
Imparatul puse sa strige pristavul1 in toata imparatia; iar dupa trei
zile, feciorul bucataresei lovi busteanul de trei ori si se facu un cerb
de aur frumos, apoi baga intr-insul pe feciorul de imparat si se puse
dinaintea palatului.
Imparatul, vazand cerbul, se dete jos si intreba pe feciorul buca-
taresei daca-i este de vanzare.
— Nu-mi este de vanzare, ci de inchiriere, raspunse cu semetie
feciorul bucataresei.
— Ei bine! Ce sa-mi ceri ca sa mi-l dai numai trei zile?
— Sa-mi dai o mie de bani de aur.
Tocmeala se facu si imparatul lua cerbul si-l baga in odaia doamnei
Chiralina; apoi se duse la treaba lui.
Cerbul, cum se vazu numai cu doamna Chiralina, incepu sa cante
un cantec de dor, de plangeau lemnele si pietrele. Doamna Chiralina
adormi, iar feciorul de imparat iesi din cerb si o saruta pe frunte,
apoi intra iarasi in cerb.
A doua zi, doamna Chiralina spuse femeilor sale ca a visat de doua
ori ca a sarutat-o un june frumos. Atunci, una din femei, fiind mai
priceputa, zise doamnei Chiralina ca pe data ce va incepe cerbul sa
cante, sa se prefaca ca doarme; si cum va simti ca o saruta cineva, sa
puie mana pe dansul.
Cum veni noaptea, cerbul incepu sa cante un cantec de jale.
Doamna Chiralina se prefacu ca doarme; si cand veni Fat-Frumos sa
o sarute, il stranse in brate si-i zise:
— D-acum inainte nu vei mai scapa, ca mult am dorit sa te
dobandesc.
Ei se giugiulira ca niste porumbei pana-i apuca ziua; iar cand fu
pe la pranz, veni imparatul si cu fiul bucataresei ca sa-i dea cerbul.
Doamna Chiralina incepu sa planga si nu vrea nicidecum sa se desparta
de cerb; dar fiul bucataresei ii zise incetinel:
1 Pristav — crainic.
— Cere de la imparatul voie sa petreci cerbul pana afara din oras,
caci acolo ne asteapta o caruta cu doisprezece cai de foc, in care o sa
ne suim cu totii si o sa ne ducem la imparatia lui Fat-Frumos, iubitul
tau.
Doamna Chiralina ceru si dobandi de la imparatul aceasta voie, si
petrecu pe cerb cu mare alai pana afara din oras; atunci, Afin lovi
cerbul de trei ori in burta, si indata se facu dintr-insul o caruta cu
doisprezece cai de foc; apoi, luand pe doamna Chiralina c-o mana si
pe Dafin cu alta, sari intr-insa si se facura nevazuti. Si, dupa ce umblara
zi de vara pana-n seara, ca cuvantul de poveste ce d-acilea incolo se
gateste, iesira pe taramul celalalt si ajunsera in tara lor.
Imparatul, cum primi stire despre sosirea fiului sau, ii iesi inainte
cu multime de osti, apoi il insoti cu doamna Chiralina si facu nunta
imparateasca, care tinu trei zile si trei nopti.
Intr-o zi, doamna Chiralina sedea la fereastra palatului si se uita
la drum, cand iaca un ovrei cu camasi de vanzare. Doamna Chiralina
il chema sus si lua doua camasi mai subtiri decat panza paianjenului
si se imbraca cu una dintr-insele. Nu trecu mult si se bolnavi atat de
greu, incat ajunse pe mana mortii.
Afin afla despre boala imparatesei si intra pe la miezul noptii in
odaia unde dormea ea, apoi o stropi peste tot cu lacrimi de turturica
si iesi afara; dar strejarii de la usi se dusera la Dafin-imparat si-l parara
ca l-a vazut sarutand pe imparateasa.
Imparatul, cum auzi, se facu foc de manie si porunci sa taie capul
lui Afin. Dara cand ajunse la locul de pierzare, Afin zise imparatului:
— Multi ani sa-ti dea Dumnezeu, imparate! Pentru toata fratia si
dragostea mea catre tine, te rog sa strangi pe toti boierii cei mari ai
imparatiei, ca am sa spui inaintea lor un mare cuvant, si apoi vei
porunci sa-mi taie capul.
Imparatul porunci sa se adune divanul imparatesc, in care sa fie
de fata si doamna Chiralina; si aducand pe Afin, ii zise:
— Spune, nelegiuitule, aceea ce ai de spus. Atunci Afin incepu
asa:
— A fost odata un fecior de imparat care prinse dragoste asupra
unei fete de imparat de pe taramul cellalt; si fiindca nu putea sa
traiasca fara dansa, a plecat impreuna cu fratele sau de cruce, ca ori
s-o gaseasca, ori sa-si rapuie capul prin pustii. Dupa ce umblara lumea
in crucis si curmezis, ajunsera la muma Crivatului si o rugara sa le
spuie drumul care ducea la fata de imparat dupa care plecasera ei.
Muma Crivatului ii trimise la muma Vantului de primavara, care ii
gazdui si le fagadui sa intrebe pe fiul sau. Ea s-a tinut de vorba; caci
cum a venit fiul sau, l-a intrebat, si el a inceput sa spuie asa: imparatia
doamnei Chiralina este departe de ei cale de zece ani; dar aceasta
cale se poate face intr-o clipeala de ochi, daca s-o gasi cineva care sa
se duca in padurea cea neagra de langa garla de pacura, care arunca
pietre si foc pana la cer, unde va gasi busteanul Ielelor si va incaleca
pe dansul ca sa treaca garla. Dupa ce va ajunge la imparatie, trebuie
sa faca din bustean un cerb de aur si sa intre intr-insul ca sa ajunga
in odaia doamnei Chiralina si sa o fure. Dupa ce o va lua de sotie,
sora Vantului turbat, de pizma, o sa trimita un ovrei cu niste camasi
mai subtiri decat panza paianjenului, si daca nu va sti sa le ude cu
lacrimi de turturica, cum se va imbraca cu dansele, in trei zile va muri.
Dupa ce vantul spuse toate acestea mume-sei, o jura ca de va spune
cuiva ceea ce a auzit, sa se faca cu totul de piatra.
A doua zi, feciorul de imparat intreba pe muma Vantului daca a
aflat ceva de la fiul sau; dar ea, temandu-se sa nu se faca de piatra, ii
zise ca n-a aflat nimic. Iar fratele de cruce al feciorului de imparat nu
dormise in noaptea aceea si auzise tot. Astfel, fara sa spuie feciorului
de imparat aceasta taina, se duse impreuna cu dansul in padurea
neagra, incalecara pe bustean si trecura garla dincolo.
Cum sfarsi Afin aceste vorbe, se facu de piatra pana la genunchi.
Boierii din divan, cum vazura aceasta minune, se speriara. Afin incepu
iarasi si zise:
— Dupa ce ajunsera la palatul doamnei Chiralina, fratele de cruce
lovi busteanul de trei ori si se facu un cerb de aur, si baga pe feciorul
de imparat intr-insul, care prin ace asta siretenie se cunoscu cu fata si
o fura.
Zicand si aceste cuvinte, Afin se facu de piatra pana la brau.
Imparatul si imparateasa, vazand nevinovatia lui Afin, incepura a
plange si a-l ruga sa inceteze din povestire. Dar el nu voi, ci merse
inainte, zicand:
— Dupa ce imparatul se cununa cu doamna Chiralina nu trecu
mult timp si imparateasa cumpara doua camasi de la un ovrei, se
imbraca cu una dintr-insele si indata cazu la grea boala. Afin, stiind
din ce venea boala, intra pe la miezul noptii la imparateasa si, ga-
sind-o dormind, o stropi cu lacrimi de turturica si o scapa de moarte.
Cum sfarsi Afin aceasta povestire, se facu cu totul si cu totul de
piatra; iar Dafin-imparat si cu doamna Chiralina plansera trei zile si
trei nopti, apoi luara trupul cel impietrit al facatorului lor de bine si-l
pusera in odaia lor, ca sa-si aduca aminte de dansul totdeauna. Dupa
aceea, ei traira mai mult timp si nascura un copil.
Intr-o dimineata, Dafin-imparat intra in casa imparatesei si-i spuse
ca a visat o femeie imbracata in haine albe, care i-a zis ca, daca voieste
sa invieze pe fratele sau cel impietrit, sa taie copilul lor si sa unga
piatra cu sangele lui. Imparateasa spuse ca si ea a visat tot un astfel
de vis; apoi, unindu-se amandoi, taiara copilul si, stropind piatra cu
sange, incepu sa se miste, apoi invie cum se cade si zise:
— O, Doamne! Da greu somn am dormit
— E! E! Frate, raspunse imparatul; ai fi dormit mult si bine, daca
nu taiam copilul ca sa te stropim cu sangele lui.
Atunci Afin se cresta la un deget cu cutitul si lasa sa curga sangele
sau peste copil, care invie numai intr-o clipa; iar imparatul, de bucurie,
porunci sa se faca veselie mare in toata tara.
Si incalecai pe-o sa si v-o spusei domniei-voastre asa.


Autor: Povesti
Poezia OMUL DE PIATRA de Povesti