OMUL SI IDOLUL
Un om avea un idol de lemn si de multe ori se ruga la el sa-l
imbogateasca, iar idolul nu-l asculta. Deci omul se manie si, luand
idolul de picioare, il tranti de pamant de-l facu mici farame
; capul
inca i-l sparse din care curse mult aur; iar omul, vazand aceasta,
zise:
— Mare nebun esti si ai fost, caci cand iti faceam cinste tu
numi
foloseai nimic, iar dupa ce te rusinai si te facui farame, tu imi
facusi pe voie, caci mi-ai dat multa avutie ; si bine ca m-ai invatat
minte, caci de-acum inainte tot aceasta cinste iti voi da.
Invatatura: Multi sunt care te poarta cu minciuni zicand ca-ti
vor face bine, pentru ca sa te inchini lor, iar binele nu-l mai fac;
sunt insa si altii carora nici o cinste nu le-ai facut, si deci nici o
nadejde n-ai avut de la ei si totusi ei iti fac mult bine la vreme de
nevoie.
Autor: Povesti
Poezia OMUL SI IDOLUL de Povesti
|
