ORACOLUL
Intru un templu idolesc,
Era un zeu de lemn cu dar proorocesc;
El sfaturi si povete la tot poporul da:
Pentru aceasta sta
In aur si argint, spre slava ferecat,
De jertfe-mpresurat,
De ruge asurzit
Si de miroazme-nadusit.
Toti in oracolul credea, fara-ndoiala.
Dar deodata, vai! ce lucru de sminteala!
Oracolul slavit
Cu totul s-au schimbat si s-au nimicnicit.
In loc de adevar, el tot minciuni croia
La cei ce mangaieri sau sfaturi ii cerea.
Iar pricina era:
Ca-n zeul cel desert un jertfitor intra
Si, de avea el minte,
Apoi oracolul rostea ceresti cuvinte.
Dar cand intra in zeu
Vreunul natarau,
Atuncea vai de cei
Ce mai credeau in zei.
Autor: Povesti
Poezia ORACOLUL de Povesti
|
