PACALA
Un negustor, umbland prin mai multe sate si orase, ca sa cumpere
grau, papusoi si altele, intr-o zi ajunse la un pod si cand era sa
treaca
vazu un om care se odihnea acolo: acesta era Pacala. Negustorul, voind
sa afle ceva de la el, ca oricare negustor, se apropie de dansul si-l
intreba:
De unde esti, mai crestine?
Ia din sat de la noi, raspunse Pacala.
Din care sat de la voi?
Iaca de acolo, tocmai de sub acel mal, aratand negustorului cu
mana spre un deal.
Bine, dar ce sat e acela? Eu nu-l stiu.
Ei! cum sa nu-l stii; e satul nostru, si eu de acolo vin.
Nu asa, mai prostule. Eu te-ntreb: acel sat pe a cui mosie este
si cum ii botezat?
Doamne! da nu stii ca mosiile sunt boieresti si asta-i a cuconu-
lui nostru, ce sede la Bucuresti? Iar satu-l boteaza popa intr-o caldarusa
cu apa, cum ii scrie lui in carti.
Negustorul, privindu-l lung, zise in sine: Ma!... aista-i chiar Pacala.
Dar cum te cheama pe tine?
Iaca!... ce ma-ntreaba. Ma cheama ca pe oricare: vina-ncoace,
ori vin aici!
Negustorul incepu a-si face cruce ca de naiba si iar il intreba:
Dar cu chemarea impreuna cum te mai striga?
Iaca asa: vino! u! ma! raspunse Pacala.
Negustorul incepu atunci a rade si zise: ce prost! Apoi il mai
intreba:
Dar ce bucate se fac acolo la voi?
Mai mult terci cu mamaliga mancam, zise Pacala.
Intelege-ma, prostule! Nu te-ntreb de bucate fierte.
D-apoi de care bucate ma-ntrebi?
Te-ntreb daca s-au facut la voi grau, orz si altele.
Da, s-au facut pana la brau, raspunse Pacala.
Nu te-ntreb de inaltime, ca doar n-am nevoie de paie pentru
boi, ci as voi sa stiu ce fel este la voi grauntele orzului.
Sa-ti spun, daca nu stii, zise Pacala. Grauntele orzului este
lungaret, imbracat c-o coaja cam galbaie si c-o teapa in varf.
Bine, stiu de astea; dar spune-mi ce fel se vinde, ca as voi sa
cumpar si eu.
De! Nu stii domnia-ta ce fel? Unul da graul ori orzul, si altul ii
da bani: galbeni, napoleoni ori altaceva.
Nu ma-ntelesesi nici asta; eu te-ntreb: cum se da?
Bre!... Nici asta n-o stii. Sa-ti spun eu: ei banita ori dimerlia si
pui in ea pan-o umpli cu varf, apoi cu coada lopetii o razi s-o torni
in
sac, pe urma iarasi o umpli si tot asemene faci.
Eu nu te-ntreb asta, om fara cap ce esti!
Dar ce fel ma-ntrebi? zise Pacala.
Cu ce pret se vinde chila ori banita; cati lei?
Asa cum te-nvoiesti; si cati lei dai atata iei.
Negustorul, suparat, il mai intreba:
Neghiobi ca tine mai sunt acolo-n sat?
U! hu!... este badea Musat, badea Stan, Neagu, Voicu, .lorea,
Soare, badea Bran, Coman si altii.
Ho! ma, destul! Dar cine este mai mare decat toti la voi in sat?
Cine-i mai mare? Badea Chitu; el e mai nalt decat toti; e atat
de lung, incat mai n-ajungi cu mana la umarul sau.
Bre!... proasta lighioaie mai esti! Nu te-ntreb asa.
Dar cum? zise Pacala.
Eu iti zic: pe cine ascultati voi aici in sat?
I! ha! auzi vorba! Ascultam pe lautarul mos Bran; cand incepe
sa cante, tot satul sta cu ochii si urechile tinta la el.
Nu zic asa, mai nataraule! Raspunde-mi odata cum te-ntreb.
Ei, cum?
Eu te-ntreb de cine aveti frica aici in sat mai mult.
Valeu, maica! Ia de buhaiul lui mos popa, mare frica mai avem,
mamulica! Cand vine seara de la pascut, fugim de el care incotro
apucam; ca atat e de infricosat, de gandesti ca e turbat; cand
incepe
sa mugeasca, sperie chiar si copiii din sat.
Ma!... da ! ce namila de om esti tu? Nu cumva esti vrun duh
rau, frate cu Miazanoapte sau cu Spaima-padurii?
Ei, Doamne! De ce ma-ntrebi, cand ma privesti? Ce? Nu ma
vezi ca-s om ca si dumneata: cu cap, cu ochi, gura, nas, maini si cu
picioare, ma misc si ma uit ca toti.
Asa te vad si eu, dar ai minte si simtire abia ca un dobitoc. Ia
spune-mi, zau: aveti butnari sau dogari in sat la voi?
Avem.
Na cinci bani, si du-te sa-ti puna doagele ce-ti lipsesc.
Prostia din nascare, leac in lume nu mai are; ea este o uracioasa
boala, ce nu se vindeca in scoale, ba nici in spitale.
Autor: Povesti Poezia PACALA de Povesti
|