PASTORUL SI TANTARUL
Pastorul linistit
Dormea la umbra vara pe caini nadajduit;
Iar sarpele din iarba, cu limba-i pierzatoare,
Era acum aproape pastorul sa omoare.
Dar un tantar, de mila patruns si indemnat,
Pe somnoros in frunte
Asa l-au inghimpat,
Incat, sarind el iute,
De sarpe el s-au ferit,
Insa, cu-ntai miscare, tantarul au turtit.
Un slab pe un puternic cand vrea ca sa-l trezeasca
La adevar de care el nu e bucuros,
Prin buna fapta poate sa se primejduiasca,
Ca un tantar milos.
Autor: Povesti
Poezia PASTORUL SI TANTARUL de Povesti
|
