PIEPTENUL
Copilului de pieptanat
Neneaca pieptene din targ au cumparat.
Copilul foarte mult de el s-au bucurat.
Ce piepten bunisor!
Cum merge de usor!
Mai bine de un ceas
El perisorul sau prin pieptene au tras
Si multamit deplin neneacai au ramas.
Apoi s-au pus la carte,
Au invatat frumos,
Din buchi a opta parte;
Si iar la pieptene degraba s-au intors.
Dupa aceasta dand de alte jucarii,
Copilul au facut prea multe nebunii
Si parul de pe cap de tot si-au incalcit.
Dadaca lui au vrut indat’ sa-l netezeasca,
Dar pieptenul era prin casa zahait;
Si el tipa, racnea, acela sa-i gaseasca!
O fata, de sub pat, degraba l-au si scos,
Dar numai ce folos!
Ca cum abia-abia de paru-i s-au atins,
Copilul de dureri au si strigat cu plans:
— Ce piepten indracit!
Iar pieptenul au zis:
— Eu tot acelasi sunt; ti-e parul incalcit.
Copilul insa, suparat
Pe favoritul sau,
L-au dat intr-un parau:
Strigoaicele mai mult cu el s-au pieptanat.
Vazut-am eu
In veacul meu
Ca oamenii asa cu adevarul fac.
Cat cugetu-i curat,
El noua este drag;
Iar cum pe cuget ai patat,
Apoi de adevar indat’ te-ai departat
Si, ca copiii, noi de pieptanat fugim
Cand capul ne-ncalcim.
Autor: Povesti
Poezia PIEPTENUL de Povesti
|
