Poveste - Copiilor din toata lumea...

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Alexandru privea cartea cu oarecare mirare. Nu mai vazuse niciodata pina acum o asa minunata carte. O primise in dar de la buni care tinuse sa-i aduca aminte ca anul trecut de Craciun primise tot o carticica pe care insa o ratacise prin casa. Cartea de anul acesta era mai mare si mult mai frumoasa cu poze colorate si coperti groase de carton. Ceea ce-l uimea erau insa figurile personajelor care pareau ca sint aievea asa cum stateau cuminti in foile cartii. Cind Mos Craciun obosit de pe drum a poposit si la ei si a scos din desaga cartea i-a spus copilului:
- Aceasta este cartea despre Nasterea Domnului. S-o pastrezi cu grija s-o privesti ori de cite ori esti trist si iti va indeplini orice dorinta. Caci dragul meu aceasta este o carte fermecata.
Atit a rostit mosul s-a ridicat de pe scaun a zimbit copilului si a plecat. Din seara de Ajun Alexandru traieste sub vraja misterului cartii fermecate. Se tot intreaba ce puteri magice poate avea o carte ca aceea. A incercat s-o intrebe pe buni numai ca aceasta era deosebit de ocupata cu musafirii care pareau ca nu se mai termina. In camera lui unde mami si tati ingramadisera paltoanele musafirilor Alexandru cu cartea pe genunchi medita la vorbele mosului. “Oare ce-o fi vrut sa spuna ?. Sa poata oare aceasta carte sa-mi indeplineasca dorintele ? Hai sa fac o incercare.”. Inchise ochii si-si dori foarte tare o inghetata. Nu indraznea sa deschida ochii ca nu cumva sa descopere ca pe masuta se afla inghetata pe care si-o dorise. Stia dintr-o poveste ca doar vrajitoarele pot face sa apara lucruri cu un simplu gest si mai stia ca vrajitoarele sint in general rele. E drept ca existau in povesti si zine bune dar nu spera sa intilneasca una chiar acum. “Fie ce-o fi !”. - isi spuse Alexandru. “La urma urmelor ce poate sa-mi faca mie o inghetata ?. Cel mult o sa ma doara gitul dar asta nu e nici o problema se rezolva cu Biseptol”. Si deschise ochii. Pe masuta era o inghetata mare de vanilie si ciocolata cu piscoturi si sirop. Numai ca linga ea statea un pitic mic mic cu nas ascutit si scufie rosie.
- Ce credeai ca nu-i adevarat ce ti-a spus Mos Craciun ?!? Sa stii ca mosul nu minte niciodata iar copiii care nu-l cred sint pedepsiti. Poftim ti-am indeplinit dorinta dar pentru asta va trebui sa primesti o pedeapsa pentru ca n-ai crezut.
Alexandru era mut de uimire. Inghetata hai treaca - mearga se mai vazusera cazuri dar un pitic intrecea orice imaginatie. Se ciupi de obraz ca nu cumva sa viseze. Nu visa. Mai mult piticul se catarase pe perdea si de acolo de sus il privea rautacios.
- Sa faci bine si sa executi pedeapsa!
Cu glasul pierit Alexandru bolborosi:
- Ce-ce-ce pe-pe-pedeapsa?
- Pai Mos Craciun a spus ca esti pedepsit sa plimbi catelul in fiecare dimineata.
Alexandru deveni palid. “Auzi sa plimb catelul! Da’ ce sint eu?!. Si apoi nici macar nu-i al meu. E-al sora-mii. Ea l-a adus in casa”.
De pe perdea piticul il privea mustrator:
- Crezi ca nu stiu ce gindesti? Hmm asta vara te laudai ca e catelu tau si ca tu l-ai invatat sa salute cu labuta. Asta numai ca sa te dai mare in fata celor de la gradinita. De fapt ai cam mintit. Pentru asta va trebui sa-l plimbi. Altfel Mos Craciun iti va lua cartea.
Si dintr-o data piticul disparu. Dar nu si inghetata. “Uff bine c-a plecat! Acum pot sa maninc linistit bunatate de inghetata”. In citeva minute inghetata disparu si ea. Alexandru lua cartea si-o ascunse in dulap sub hainute. Multumit se apuca sa coloreze un desen. In timp ce el isi vedea de lucru in camera intra incet incetisor buni.
- Ce faci aici? De ce nu vii la masa? Ai uitat ca nu e politicos sa intirzii la masa? Toata lumea te asteapta. Musafirii intreaba de tine.
Dar Alexandru nici nu se clinti. Rosti doar printre dinti:
- Nu mi-e foame!
Buni il privi mirata. Cum se putea asa ceva? Doar Alexandru era un mincacios. Dar pleca din camera convinsa ca mai tirziu copilul va veni la masa. Imediat aparu piticul:
- Mai vrei o inghetata? Sau poate o ciocolata? Sau o prajitura?
Alexandru dadu din cap afirmativ si imediat pe masuta aparu o felie imensa de tort cu ciocolata. O infuleca sub privirile rautacioase ale piticului.
- Nu uita insa ca trebuie sa plimbi catelul.
Cu gura plina Alexandru protesta:
- Acuma noaptea? Nu vezi ca s-a-nserat?
- Si ce daca? Ce ti-e frica? Nu ti se-ntimpla nimic. Cind te-ai laudat ca esti cel mai curajos baietel din cartier nu ti-a fost frica? Am impresia ca esti cam laudaros. Sa recapitulam: mincinos laudaros si lacom pe deasupra. Uita-te la tine cum infuleci! Te-ai murdarit pina la urechi!
- Si ce daca? Spala mama!
- Aha va sa zica nu-ti pasa! Mai trecem ceva pe lista: nepasator. Iar daca stau bine si ma gindesc si lenes.
Suparat piticul disparu. La usa camerei se auzi un latrat scurt. Era catelul. “Asta sigur vrea afara! Daca mai vine piticul si-mi mai da o prajitura o sa ma doara burta. Asa ca mai bine il duc afara pe Molfaici”. Deschise usa si catelul dind din coada il intimpina bucuros. Ii puse lesa se imbraca si iesi trintind usa. In urma lui buni ramase foarte mirata:
- Ce-o fi cu el de a devenit dintr-o data asa de harnic?
Bunicul care asistase la scena cu pricina zimbi pe sub mustata. Stia el ce stia. Il cunoscuse si el pe piticul mic mic cu nas ascutit si scufie rosie. Pe vremea cind era copil si nu asculta de mama lui. Piticul il vizitase si pe el iar semnele vizitei de atunci le descoperise pe fruntea lui Alexandru: o cuta adinca pe frunte si un aer smerit de copil pedepsit.

* * *

Chiar daca nu va vine sa credeti povestea lui Alexandru este absolut adevarata. Puteti chiar verifica: in fiecare zi Alexandru se plimba cu Mollfaici pe aleile din jurul blocului. Ba chiar il puteti vedea ajutind-o pe mama la cumparaturi. Ieri spre exemplu Alexandru a recunoscut in fata tuturor copiilor ca nu el l-a invatat pe Molfaici sa salute. Deci luati aminte la aceasta poveste. Piticul va poate vizita si pe voi daca nu sinteti cuminti.