|
Vezi toate poeziile din albumul Povesti
|
Anamariei cu dragoste
Dimineata de Craciun sosise in zvon de colindatori care cintau
la ferestre cit puteau de tare bucuria nasterii Domnului. Si nu era
cintec mai frumos decit acela despre Isus si mama sa Maria. Toti
ai casei ascultau cuprinsi de o tainica emotie povestea minunatei nasteri
in timp ce casa intreaga parea invaluita intr-o
sfinta liniste. Mai apoi dupa ce intreaga familie intoarsa
de la biserica s-a asezat in jurul mesei de Craciun micuta Mariuca
a observat cum lucrurile din camera ca vrajite au inceput dintr-o
data sa discute intre ele. Mirarea copilului a fost cu atit mai
mare cu cit si-a dat seama ca numai ea intelege limba in
care sporovaiau de zor mobilele si tacimurile farfuriile si covorul
paharele cartile din rafturi canile scaunele ba chiar si fata de masa.
De teama sa nu fie prinsa ca trage cu urechea Mariuca isi vedea
de friptura din farfurie ca si cind nu s-ar fi intimplat
absolut nimic.In timp ce bunicul istorisea o intimplare vesela
de pe vremea cind era copil scaunul pe care statea protesta in
gura mare:
- Of ce guraliv! Si se foieste atita de mi-a rupt spinarea! Ce-ar fi
sa ma apuc si eu sa povestesc lucruri intimplate demult!??!
Ce ar fi placut sa va amintesc cum am scapat ca prin urechile acului de
incendiu atunci cind fetita aia alintata s-a jucat cu chibriturile?
Un cor de proteste din partea tuturor l-a oprit pe scaun sa mai scoata o vorba.
Timida si abia auzita de pe raftul de sus cartea de bucate a soptit:
- Ce spaima am tras atunci! Eu una am lesinat chiar.
La auzul acestor vorbe Mariuca s-a facut mica-mica pentru ca alintata care
se jucase cu chibriturile era chiar ea. Desi intimplarea aceea
ii iesise complet din minte acum abia isi dadea cu adevarat
seama ce greseala facuse. E drept ca nu s-a intimplat absolut
nimic pentru ca tata intervenise la timp. Si tot adevarat era si faptul
ca fusese pedepsita dar abia acum Mariuca intelegea ca-si meritase
pedeapsa. Cu ochii tinta in farfurie copilul incerca sa mai
auda cite ceva din discutia lucrurilor. Si nu mica i-a fost mirarea
sa-si auda farfuria cu glas pitigaiat ca o tata:
- Sinteti niste rai cu totii! Biata copila ce s-o fi speriat si
ea atunci! Tu scaunule sa-ti mai vezi de treaba ta ca doar nu esti buricul
pamintului. Cine te crezi? Faceti prea mult zgomot pentru nimic: Mariuca
e o fetita cuminte. A gresit si ea odata dar asta nu inseamna ca
trebuie pedepsita la nesfirsit. Sint absolut sigura ca a inteles
ca nu e bine ce-a facut si ca-i pare rau.
Brusc inveselita Mariuca era cit pe ce sa se dea de gol strigind
“Da da asa e!!” dar s-a oprit la timp astupindu-si gura
cu mina. “Ce draguta e!” isi spuse fetita privind
cu drag farfuria din fata ei. “Cred ca de acum incolo am s-o ajut
mereu pe mama sa spele vasele. Se pare ca sint niste persoane extrem
de cumsecade si bag de seama ca sint si bine educate”. Bunicul terminase
demult povestea despre copilaria lui si intre timp mama adusese pe masa
un platou cu sarmale aburinde. Fata de masa a devenit dintr-o data foarte
nelinistita:
- Nu se poate!!!! Iar o sa ma pateze Mariuca! Si iar o sa fiu fiarta
pusa la albit cu tot felul de chimicale si-o sa fie vai de mine! M-am saturat!
Fata de masa avea dreptate: Mariuca nu prea avea grija sa nu pateze totul
in jur atunci cind minca. Stia ca mama avea ac de cojocul
petelor si nici prin cap nu-i trecea sa se gindeasca la fata de masa.
Dar auzind-o cum se tinguie fetitei i s-a facut mila de ea si a devenit
atenta la fiecare gest. “Poate ca daca nu voi mai face pete ma va
ierta” isi facu Mariuca planul si zimbi sigura pe ea.
Masa se termina fara nici un alt incident si Mariuca dupa ce-si ajuta
mama sa stringa masa si sa spele vasele fugi iute in camera
ei dornica sa auda ce-si spuneau lucrurile ei. Cum deschise usa auzi risete
si larma mare cam cum era la scoala in pauze. Papusile chicoteau
in coltul lor in timp ce de pe birou caietele strigau cit
puteau:
- Ura ura am scapat de Mariuca! Astazi si miine si poimiine
e sarbatoare si n-o sa scrie nimic si-o sa fim libere!!!
Mariuca s-a incruntat pentru ca nu pricepea ce vor de fapt caietele.
Doar rostul lor e sa fie scrise si n-ar trebui sa se poarte asa. “Eu
scriu frumos si-mi place la scoala” zise cu voce tare aproape plingind
Mariuca.
- Ce folos daca nu ai grija de noi! riposta caietul de aritmetica. Mie mi-ai
indoit toate colturile iar fratelui meu de citire i-ai patat foile cu
cerneala. Crezi ca e suficient sa scrii frumos? Habar nu ai cit de
rau ne pare cind vedem ca nu-ti pasa cum aratam!
Mariuca ramase in mijlocul camerei privindu-si caietele imprastiate
pe birou. Dintr-o data intelegea ca avea multe de pus la punct in
ceea ce o privea. Se intreba insa mirata de ce abia azi in
ziua de Craciun a putut sa inteleaga limba obiectelor si sa afle
astfel cit de multe greseli a facut fara sa vrea. “Sa fie
oare o vraja? O magie? Sa-mi fi adus azi noapte Mosul si darul de a intelege
ce spun lucrurile? Cred ca va trebui sa intreb pe cineva mai mare.”
Dar pina sa-si duca gindul pina la capat Mariuca
adormi. Iar ingerul ei pazitor cel care infaptuise minunea isi
pleca aripile peste fetita adormita si ii trimise un vis. Si copila visa
o noapte friguroasa de iarna luminata de o stea cum nu se mai vazuse niciodata.
Vazu in vis si staulul aprigului Craciun si ieslea cu pruncul sfint
si pastorii cu fete blinde si darurile magilor. Auzi suspinul Mariei
si rugaciunea blindului Iosif. Si era visul acesta atit de minunat
incit o fericire fara seaman puse stapinire pe sufletul
ei micut de copilas. Cind se trezi din somn Mariuca toate lucrurile
stateau cuminti si tacute la locurile lor dar fetita stia deja ca fiecare
obiect are importanta lui. Mai stia si ca lucrurile trebuie respectate si
pastrate cu grija caci si ele sint asemenea fiintelor daruri de
la Dumnezeu. Iar visul minunat o invatase ca ziua de Craciun este
o zi deosebita in care se petrec multe lucruri despre care oamenii mari
nu au habar. Si pentru ca bucuria zilei de Craciun sa fie deplina din cer
au inceput sa cada fulgi mari de zapada.
|
Pune poezia Poveste cu Mariuca pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|