Poveste Ion Creangå

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

A fost odata, cand a fost, ca, de n-ar fi fost, nu s-ar povesti.
Noi nu suntem de pe cand pove¿tile, ci suntem mai dincoace cu vro doua trei zile, de pe cand se potcovea purecele cu nouazeci ¿i noua de oca de fer la un picior ¿i tot i se parea ca-i u¿or.
Cica era odata un om insurat, ¿i omul acela traia la un loc cu soacra-sa. Nevasta lui, care avea copil de iaia, era cam proasta; dar ¿i soacra-sa nu era tocmai hatra.
Intru una din zile, omul nostru iese de-acasa dupa trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, dupa ce-¿i scalda copilul, il infa¿a ¿i-i dete iaia, il puse in albie langa soba, caci era iarna; apoi il legana ¿i-l dezmierda, pana ce-l adormi. Dupa ce-l adormi, statu ea puiin pe ganduri ¿-apoi incepu a boci cat ii lua gura: "Aulio ! copila¿ul meu, copila¿ul meu !"
Mama ei, care torcea dupa horn, cuprinsa de spaima, zvarli fusul din mana ¿i furca din brai cat colo ¿i, sarind fara sine, o intreba cu spaima:
- Ce ai, draga mamei, ce-ii este ?
- Mama, mama ! Copilul meu are sa moara !
- Cand ¿i cum ?
- Iata cum. Vezi drobul cel de sare pe horn ?
- Il vad. Si ?
- De s-a sui mata, are sa-l tranteasca drept in capul copilului ¿i sa mi-l omoare!
- Vai de mine ¿i de mine, ca bine zici, fata mea; se vede ca i s-au sfar¿it mititelului zilele !
Si, cu ochii pironiii la drobul de sare de pe horn ¿i cu manile incle¿tate, de parca le legase cineva, incepura a-l boci amandoua, ca ni¿te smintite, de clocotea casa. Pe cand se sluieau ele, cum va spun, numai iaca ¿i tatal copilului intra pe u¿a, flamand ¿i nacajit ca vai de el.
- Ce este! ce v-au gasit, nebunelor ?
Atunci ele, viindu-¿i puiin in sine, incepura a-¿i sterge lacramile ¿i a-i povesti cu mare jale despre intamplarea neintamplata.
Omul, dupa ce le asculta, zise cu mirare:
- Bre ! Mulii pro¿ti am vazut eu in viaia mea, dar ca voi n-am mai vazut. Ma... duc in toata lumea ! Si de-oiu gasi mai pro¿ti decat voi, m-oiu mai intoarce acasa, iar de nu, ba.
A¿a zicand, ofta din greu, ie¿i din casa, fara sa-¿i ieie ziua buna, ¿i pleca suparat ¿i amarat ca vai de om!
Si mergand el bezmetic, far a saiie unde se duce, dupa o bucata de vreme, oprindu-se intr-un loc, i se intampla iar sa vada ceva ce nu mai vazuse: un om iinea puiin un oboroc desert cu gura spre soare, apoi rapede-l in¿faca ¿i intra cu dansul intr-un bordeiu; pe urma iar ie¿ea, ¿i-l punea iar cu gura la soare, ¿i tot a¿a facea... Drumeiul nostru, nedumerit, zise:
- Buna ziua, om bun !
- Muliamesc dumitale, prietene !
- Da ce faci aici ?
- Ia, ma trudesc de vro doua-trei zile sa car pocitul ist de soare in bordeiu, ca sa am lumina, ¿i nici ca-l pot...
- Bre, ce truda ! zise drumeiul. N-ai vrun topor la indemana ?
- Ba am.
- Ie-l de coada, sparge ici, ¿i soarele va intra singur inauntru.
Indata facu a¿a, ¿i lumina soarelui intra in bordeiu.
- Mare minune, om bun, zise gazda. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi, eram sa imbatranesc carand soarele cu oborocul.
"Inca un tont", zise drumeiul in sine ¿i pleca.
Si mergand el tot inainte, peste catva timp ajunse intr-un sat ¿i, din intamplare, se opri la casa unui om. Omul de gazda, fiind rotar, i¿i lucrase un car ¿i-l injghebase, in casa, in toata intregimea lui; ¿-acum, voind sa-l scoata afara, tragea de proiap cu toata puterea, dar carul nu ie¿ea. Stiii pentru ce ? A¿a: u¿ile erau mai stramte decat carul. Rotarul voia acum sa taie u¿orii, spre a scoate carul. Noroc insa ca drumeiul l-a invaiat ¿a-l desfaca in toate pariile lui, sa le scoata pe rand afara ¿-apoi iara¿i sa-l injghebeze la loc.
- Foarte muliumesc, om bun, zise gazda; bine m-ai invaiat ! Ia uite-te dumneata ! Era sa daram bunatate de casa din pricina carului...
De aici, drumeiul nostru, mai numarand un natarau, merse tot inainte, pana ajunse iara la o casa. Acolo, ce sa vada ? Un om, c-un iapoiu in mana, voia s-arunce ni¿te nuci din tinda in pod.
"Din ce in ce dau peste dobitoci", zise drumeiul in sine.
- Da ce framanii a¿a, om bun ?
- Ia, vreu sa zvarl ni¿te nuci in pod, ¿i iapoiul ista, bata-l scarba sa-l bata, nu-i nici de-o treaba...
- Ca degeaba te trude¿ti, nene ! Poii sa-l blastami cat l-ei blastama, habar n-are iapoiul de scarba. Ai un oboroc ?
- Da cum sa n-am ?!
- Pune nucile intr-insul, ie-l pe umar ¿i suie-le frumu¿el in pod; iapoiul e pentru paie ¿i fan, iar nu pentru nuci.
Omul asculta, ¿i treaba sa facu indata.
Drumeiul nu zabovi nici aici mult, ci pleca, mai numarand ¿i alt neghiob.
Apoi, de aici merse mai departe, pana ce ajunse ca sa mai vada aiurea ¿i alta nazbatie. Un om legase o vaca cu funia de gat ¿i suindu-se pe-o ¿ura, unde avea aruncat oleaca de fan, tragea din rasputeri de funie, sa urce vaca pe ¿ura. Vaca ragea cumplit, ¿i el nu mai putea de ostenit...
- Mai, omule ! zise drumeiul, facandu-¿i cruce; dar ce vrei sa faci ?
- Ce sa fac, ma-ntrebi ? Da nu vezi ?
- Ba vad, dar nu pricep.
- Ia, haramul ista e hamisit de foame ¿i nu vre nici in ruptul capului sa vie dupa mine sus, pe iasta ¿ura, sa manance fan...
- Stai puiin, cre¿tine, ca spanzuri vaca ! Ie fanul ¿i-l da jos la vaca !
- Da nu s-a irosi ?...
- Nu fii scump la taraie ¿i ieftin la faina.
Atunci omul asculta, ¿i vaca scapa cu viaia.
- Bine m-ai invaiat, om bun ! Pentr-un lucru de nimica eram cat pe ca sa-mi gatui vaca !
A¿a, drumeiul nostru, mirandu-se ¿i de aceasta mare prostie, zise in sine : "Mata tot s-ar fi putut intampla sa deie drobul de sare jos de pe horn; dar sa cari soarele in casa cu oborocul, sa arunci nucile in pod cu iapoiul ¿i sa tragi vaca pe ¿ura, la fan, n-am mai gandit !"
Apoi drumeiul se intoarce acasa ¿i petrecu langa ai sai pe care-i socoti mai cu duh decat pe cei ce vazuse in calatoria sa. S-am incalecat pe-o ¿ea, ¿-am spus povestea a¿a. S-am incalecat pe-o roata, ¿-am spus povestea toata. S-am incalecat pe-o cap¿una, ¿i v-am spus, oameni buni, o mare minciuna !!