Povestea unui om lenes Ion Creanga

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

(Aparuta in "Convorbiri literare", 1878, nr.7, 1 oct.)

Cica era odata intr-un sat un om grozav de lene¿; de lene¿ ce era, nici imbucatura din gura nu ¿i-o mesteca. Si satul, vazand ca acest om nu se da la munca nici in ruptul capului, hotara sa-l spanzure, pentru a nu mai da pilda de lenevire ¿i altora. Si a¿a, se aleg vreo doi oameni din sat ¿i se duc la casa lene¿ului, il umfla pe sus, il pun intr-un car cu boi, ca pe un butuc nesimiitor, ¿i hai cu dansul la locul de spanzuratoare! A¿a era pe vremea aceea.
Pe drum se intalnesc ei cu o trasura in care era o cucoana. Cucoana, vazand in carul cu boi un om care samana a fi bolnav, intreba cu mila pe cei doi iarani, zicand:
- Oameni buni! Se vede ca omul cel din car e bolnav, sarmanul, ¿i-l duceii la vro doftoreala undeva, sa se caute.
- Ba nu, cucoana, raspunse unul dintre iarani; sa ierte cinstita faia dumnevoastra, dar aista e un lene¿ care nu credem sa fi mai avand pareche in lume, ¿i-l ducem la spanzuratoare, ca sa curaiim satul de-un trandav.
- Alei! oameni buni, zise cucoana, infiorandu-se; pacat, sarmanul, sa moara ca un cane, faradelege! Mai bine duceii-l la mo¿ie la mine; iacata curtea pe costi¿a ceea. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi, ia a¿a, pentru imprejurari grele, Doamne fere¿te! A manca la posmagi ¿i-a trai ¿i el pe langa casa mea, ca doar ¿tiu ca nu m-a mai perde Dumnezeu pentru-o bucaiica de pane. Da, suntem datori a ne ajuta unii pe aliii.

- I-auzi, mai lene¿ule, ce spune cucoana: ce te-a pune la cotei, intrun hambar cu posmagi, zise unul dintre sateni. Iaca peste ce noroc ai dat, bata-te intunerecul sa te bata, uraciunea oamenilor! Sai degraba din car ¿i muliame¿te cucoanei, ca te-a scapat de la moarte ¿i-ai dat peste bel¿ug, luandu-te sub aripa dumisale. Noi gandeam sa-ii dam sopon ¿i franghie. Iar cucoana, cu bunatatea dumisale, iii da adapost ¿i posmagi; sa tot traiesti, sa nu mai mori! Sa-¿i puie cineva obrazul pentru unul ca tine ¿i sa te hraneasca ca pe-un trantor, mare minune-i ¿i asta! Dar tot de noroc sa se planga cineva. Bine-a mai zis cine-a zis ca "Boii ara ¿i caii mananca". Hai, da raspuns cucoanei, ori a¿a, ori a¿a, ca n-are vreme de stat la vorba cu noi.

- Dar muieii-s posmagii? zise atunci lene¿ul, cu jumatate de gura, fara sa se carneasca din loc.

- Ce-a zis? intreba cucoana pe sateni.

- Ce sa zica, milostiva cucoana, raspunde unul. Ia, intreaba, ca muieii-s posmagii?

- Vai de mine ¿i de mine, zise cucoana cu mirare, inca asta n-am auzit! Da el nu poate sa ¿i-i moaie?

- Ba, raspunse lene¿ul. Trageii-i mai bine tot inainte! Ce mai atata grija pentru asta pustie de gura!

Atunci unul dintre sateni zise cucoanei:

- Bunatatea dumneavoastra, milostiva cucoana, dar degeaba mai voiii a strica orzul pe ga¿te. Vedeii bine ca nu-l ducem noi la spanzuratoare numai a¿a, de flori de cuc, sa-i luam naravul. Cum chitiii? Un sat intreg n-ar fi pus oare mana de la mana ca sa poate face dintr-ansul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i imparateasa mare, ce-ii baii capul!

Cucoana atunci, cu toata bunavoinia ce ave, se lehameie¿te ¿i de binefacere ¿i de tot, zicand:
- Oameni buni, faceii dar cum v-a lumina Dumnezeu!

Iar satenii duc pe lene¿ la locul cuvenit ¿i-i fac felul. Si iaca a¿a au scapat ¿i lene¿ul acela de sateni, ¿i satenii aceia de dansul.
Mai pofteasca de-acum ¿i alii lene¿i in satul acela, daca le da mana ¿ii iine cureaua.

S-am incalecat pe-o ¿a ¿i v-am spus povestea a¿a.