PRIETESUGUL CANESC

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

aDupa Sobacia drujba de I. Kr`lovi
Sub fereastra la bucatarie,
Ro=ca =i cu Tarca la soare se culcase,
Macar ca dupa datorie
Ei nu trebuia sa lase

Poarta far’ de pazitor.
Dar fiindca atuncea se saturase,
Si era politico=i cu oricare trecator,
Ziua nu iubea sa hamaiasca,
Iar noaptea sa nu se odihneasca.
Deci incepu intre d`n=ii sa judece, sa vorbeasca
De unirea cea fra easca...
De soarta lor cea c`ineasca
Si, in sf`r=it, de priete=ug.
?h! ce este mai placut — au zis Tarca suspin`nd —
Dec`t doi prieteni buni =i fara de vicle=ug?
Caci a lor inimi legate delaolalta fiind,
Si apoi fie=tecare vr`nd mai fraged sa se poarte,
Far’ de al sau drag conso iu nici sa man`nce nu poate,
Si la nevoi sta cu pieptul =i pentru d`nsul se bate.
Iar daca m`hnit il vede macar numai o minuta,
In ochi dulce i se uita,
Si nici ca se alineaza
P`na c`nd nu-i u=ureaza
Soarta ce il impileaza!
O a=a fel de unire de-am avea noi am`ndoi,
Atunci, Ro=cu a amate, pentru noi,
S-ar parea ca trece timpul repede =i far’ de veste...”
La aceste Ro=ca raspunse oft`nd:
?i greu i i pare ca este?
Daca noi la un stap`n ne aflam servind,
Si tot de un neam fiind,
Sa facem, amata Tarca, un priete=ug vestit,
Caci ma aflu prea m`hnit
Vaz`nd ca o zi nu trece ca sa nu ne clan enim.
Si nu avem pentru ce, stap`nul sa ne traiasca,
Ca tot a=a sa ne hraneasca

Si sa ne proteguiasca,
Iar noi prieteni sa fim;
Macar ca de c`nd ii lumea priete=ugul c`inesc
Este ca cel omenesc...”
Atunci Tarca striga:
?oi insa sa fim spre pilda oamenilor pe pam`nt,
Si da-mi laba! ?a- i-o, frate! Deci indata apuc`nd
Unul pe altul sa str`nga,
Se saruta cu dulcea a
Si se inea str`ns in bra e,
Ne=tiind de bucurie ce nume sa-=i potriveasca.
Orest al meu! O, Pilade! incepu sa se numeasca,
De-acum dintre noi lipseasca zavistea, pizmuirea...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Dar atunci, din nenorocire,
Bucatarul aruncara
Un ciolan din cuhne-afara,
Dupa care cu iu eala amicii sar, se arunca,
Si iata ca de la d`nsul la scarmanat se apuca
Pilad cu Orest al nostru, inc`t flocii le mergea,
Si de urechi far’ de mila se tragea,
Amici ia lor uita intre ei alcatuita,
Inc`t sarind bucatarul cu ciomagul i-au st`lcit,
P`n’ ce i-au despar it.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Si priete=ugul nostru intocmai a=a se strica,
Din pricina de nimica,
Mai ales c`nd doi amici au sa-mparta un folos,
De pre macar c`t un os.