Poetul zilei
Mihai Eminescu
(1850 - 1889)

435 Poezii
3 Doine
2 Sonete
1 Teatru
2 Cantece
3 Balade
8 Proza
1 Ode
1 Hore

Poezia de azi

Gradina furata de pasi
de George Constantin


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































PRIVIGHETOAREA

Vezi toate poeziile din albumul Povesti


de Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti
— Ce ai, nene Iorgule? Parca ai fi suparat.
— E!
— Ba nu zau, ti s-a intamplat ceva?
— Mi s-a intamplat o ticalosie Nici nu stiu cum sa-ti spui Stiti
ca prin fundul curtii mele trece iazul morilor. Cand n-am ce face, dau
cu undita la peste. Am acolo, in stanga scarii (c-am facut o scara pentru
scaldat), o adancatura, in care arunc in toate serile cate o bucata de
mamaliga ori cate un pumn de grau fiert: nada la peste Si uneori,
cand e apa merie, mai ales acuma primavara, se da bine si prinz nu
cine stie ce pesti mari, dar in sfarsit: cleni, mrene Am prins de multe
ori si mai maricei — asa, cat un cutit de masa obisnuit Tu nu esti
pescar; n-ai dat cu undita niciodata E pacat La mine, acolo, e
frumos de tot: o umbra deasa si racoroasa, si apa aia care curge lin
printre salcii pletoase Sa vii o data sa vezi Acum, eu am undite
sistematice, de se strang, se fac baston; dar aici in iaz nu le intrebuin-
tez, ca prea sunt lungi Iau cate o nuia de alun, ii pun ata, plumb si
carlig, si gata; iar cand plec de acolo, infasor ata pe nuia si o bag intr-
un tufis de rachita. In tufisurile astea si in salciile de pe marginea
iazului vin privighetori si canta toata noaptea Foarte de multe ori,
cand stau linistit la pescuit, vin saracele pana langa mine, aproape de
tot, sa le prinzi cu mana, parca ar fi oarbe: umbla dupa oua de furnici
si dupa rame Ce e azi? Joi. Alaltaseara, marti, a venit pe la noi
capitanul Delescu cu nevasta-sa si am stat cu totii in pridvor sa le
ascultam. Nu canta una, cantau zece, cincisprezece; rasuna tot zavo-
iul Si cum era o luna ca ziua si mirosea liliacul am petrecut o
seara sa-l intrebi pe el Mai ales una, chiar in gradina la mine, intr-o
salcie pletoasa, canta Doamne, Dumnezeule! De cate ori incepea,
facea intr-un fel nou. Inca Victorita, nevasta capitanului, luase un
condei sa insemne cu vorbe toate felurile de sunete pe care le scotea.
Uneori facea: fi, fi, fi, tiha! tiha! tiha! chiau! chiau! chiau! clings!
iar cand ispravea intr-o cascada de triluri, zau daca nu-ti venea s-o
aplauzi ca pe-o primadona Si din crina ii raspundeau altele si altele
Frumoasa seara am petrecut, n-am s-o uit niciodata! Si ne intrebam
cu totii, daca o fi adevarat ca toate vietuitoarele de pe pamant se trag
dintr-o tulpina si ca s-au deosebit unele de altele numai silite de
imprejurarile deosebite prin care au trecut — ce fel de imprejurari au
fost alea, care au putut sili privighetoarea sa ajunga sa cante asa, iar
carsteiul bunaoara sa haraie, ca un ceasornic de buzunar cand il
intorci? Mare taina! E! Pe la douasprezece ne-au plecat musafirii,
iar nevasta capitanului, dupa ce ne-a zis noua “Buna-seara”, a facut
bezele inspre salcia pletoasa, strigand: “La revedere, puica, pe mane
seara!”
Si au venit si aseara; dar in salcie nu mai canta privighetoarea
Se auzea in zavoi, dincolo peste iaz, o multime; aici insa nu Ne
gandeam ca poate si-a gasit sotia si s-o fi dus dupa ea in zavoi; si ne
sileam s-o recunoastem de pe cantec; dar, ori ca era prea departe si
nu puteam deosebi toate sunetele, ori ca nu canta toate la fel; dar lucru
hotarat, lipsea un sunet; n-auzeam pe niciuna facand: clings! Nu-l
auzeam si sa vezi de ce Azi-dimineata, neavand treaba, ma cobor la
garla. Lasasem in ajun undita acolo intr-un tufis O caut: nimic. Zic:
sa stii ca mi-a furat-o cineva. Cand ma uit mai bine, o vaz mai departe
pe jos. Dau s-o ridic: ata desirata de pe bat si incurcata in rachita. Ma
iau dupa fir si ce sa vaz? Parca si acuma mi se sfasie inima Lasasem
rama in carligul unditei; si biata privighetoare, umbland dupa deman-
care, a inghitit carligul! Saracuta! Cat trebuie sa se fi zbatut, cat
trebuie sa se fi chinuit! Acum sta moarta, cu aripioarele intinse, iar
pe ochisorii ei, ca doua margele negre, napadisera furnicile Pre legea
mea! Sunt asa intamplari absurde care-ti tulbura mintea, iti zdruncina
credinta Auzi dumneata moarta: cu carligul infipt in gusulita aia,
care scotea sunetele alea dumnezeiesti! Auzi dumneata cum am
rasplatit eu pasarica nevinovata, pentru ca ne desfatase cu viersul ei!
Cand ma gandesc, imi vine nebunie; dar ce nebunie! Ah! ochisorii
aia negri pe care napadisera furnicile!

Pune poezia PRIVIGHETOAREA pe pagina ta



Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani