RAUL SI HELESTEUL
(Harazita dlui Gr. Alexandrescu)
— Ce vrasazica, frate!
Zicea catre un rau vecinul helesteu —
Eu apele-ti mereu
Le vaz ca sunt miscate;
Si cum nu obosesti mi-e greu de inteles.
Apoi privesc ades
Pe unda ta plutind, cand barce incarcate,
Cand plute, luntri, de care sunt mai nenumarate.
Aceste ostenele
Zadarnice si grele,
Cum nu le parasesti?
Cum nu te pilduiesti
De-a mea viata lina
De desfatare plina;
Caci eu, desi nu sunt pe harta aratat,
Desi nici un poet vrun vers nu mi-au cantat,
Dar stau in maluri moi,
Pe perini de noroi,
Ca o cucoana mare
Pe puful cel mai moale;
De barce, plute, luntri nu sunt impovarat
Si greutatea lor asupra-mi n-am cercat.
Viata fara griji in pace mi-o petrec,
Caci toate pre pamant ca vanturile trec,
Desertaciunile lumesti eu le urasc
Si in filosofie prin somn ma adancesc.
— Dar filosofisand,
Patruns-ai legea bine:
Ca apele, miscand,
Pastreaza prospetime? —
Asupra ziselor lui, raul au raspuns —
Si daca astazi eu nu sunt un rau ascuns
De al istoriei prea falnica privire,
Apoi pricina e a mea neadormire
Cu care am urmat acestui inteles
Si pentru care sunt din rauri eu ales.
Iar tu de secete vei fi curand uscat,
In trandavul tau pat!
Aceasta zicere au fost proorocie,
Caci helesteul sec degraba s-au malit,
Iar raul astazi sta un rau de toti slavit,
Miscand neincetat a sale ape vie.
Asa talentele, cand lenea le cuprinde,
Slabind din zi in zi, se pierd far-a se-ntinde.
Autor: Povesti
Poezia RAUL SI HELESTEUL de Povesti
|
