SALBATICUL SI CALATORIUL
In ad`ncul unei st`nce,
In de=ertele pustii,
Un salbatic =-ai sai fii
Au pus mursa lor sa m`nce;
Cu femeia-n giur =adeau
Peste-o piatra,
L`nga vatra,
Si copiii lor sorbeau.
N-avea =ervet, nici cu it,
Dar bun foarte apetit.
De fortuna ca sa scape,
Un nemernic calatori,
Razbatut de a ploaiei ape,
Au intrat in groapa lor.
Salbaticu-n saracie,
Fiind plin de omenie,
De=i nu l-au a=teptat,
La ospa l-au indemnat.
Oaspele, inflam`nzit,
Sa a=tepte n-au voit
De doua ori ca sa-l invite,
Dar dintai din a sa gura
Peste degete-amor ite
Boare sufla de caldura;
Apoi in aceea zama,
Fiind calda, sufla iara.
Salbaticul mult se miara,
Zice: Asta cum sa cheama ?
Una zama-mi racore=te,
Alta m`na-mi incalze=te .
Di-i a=a, oaspelui zice,
Po i sa mergi de-acum de-aice!
Zau! drept ma va feri
Cu un om a locui
Carele din a sa gura
C`nd frig sufla, c`nd caldura.
Autor: Povesti
Poezia SALBATICUL SI CALATORIUL de Povesti
|
