|
A fost odata o fetita zglobie si dragalasa, pe care o iubea
oricine de cum o vedea. Dar mai draga decat oricui ii era bunicii, care
nu stia ce daruri sa-i mai faca. Odata bunica ii darui o scufita rosie,
si pentru ca-i sedea tare bine fetitei si nici nu mai voia sa poarte
altceva pe cap, maica-sa ii zise:
- Scufita Rosie, ia baga-n cosulet bucata asta de cozonac si
sticla asta de vin si du-le bunicii, ca e bolnava si slabita si
bunatatile astea o sa-i ajute sa-si mai vina in puteri. Da vezi de
pleaca mai inainte de a se lasa zapuseala si cauta sa mergi frumos si
sa nu te abati din drum; altfel cine stie, de alergi, ai putea sa cazi
si sa spargi sticla, si atunci bunicuta cu ce o sa se mai aleaga ? Iar
cand o sa fii sa intri in casa, nu uita sa-i dai bunicii 'buna
dimineata' si vezi sa nu inceapa a-ti umbla ochii prin toate ungherele
!
- Asa am sa fac! ii fagadui Scufita Rosie si-i dadu mana la
plecare.
Bunica locuia in padure, cam la vreo jumatate de ceas de partare
de sat. Si de cum intra Scufita Rosie in raristea codrului, numai ce-i
iesi lupul inainte. Dar Scufita Rosie nu stia ce lighioana rea e lupul
si nu se temu de fel cand il vazu.
- Buna ziua, Scufita Rosie ! ii zise el.
- Multumesc frumos, lupule.
- Incotro asa de dimineata, Scufita Rosie ?
- Ia, pana la bunicuta !
- Si ce duci acolo, sub sort ?
- Cozonac si vin. Mamam a facut ieri cozonacsi-i duc nitelus si
bunicii, care-i bolnava si slabita, sa manance si ea, ca sa-si mai vina
in puteri.
- Da unde sade bunica-ta, Scufita Rosie ?
- Colo, in padure, la vreun sfert de ceas si mai bine de aici. Cum
ajungi sub cei trei stejari, ai si dat peste casa ei, iar ceva mai la
vale e alunisul, pe care doar il stii ! ii raspunse Scufita Rosie.
Lupul isi zise in sinea lui: 'Frageda-i fetita asta ! Ce mai
imbucatura pe cinste ar fi, zau asa ! Cu mult mai gustoasa decat baba !
Da e vorba ca trebuie sa fiu siret si sa ticluiesc in asa fel
lucrurile ca sa pun mana pe amandoua '
Mai merse lupul o bucata de drum alaturi de Scufita Rosie si apoi
incepu sa-i spuna cu glas mieros:
- Scufita Rosie, ia te uita ce flori frumoase stralucesc in jurul
tau ! Si tu nici nu le iei in seama macar Si mie imi pare rau ca
nici n-auzi ce dulce canta pasarelele ! Atat de serioasa pasesti pe
drum, de parca te-ai duce la scoala. Si e atat de placut sa hoinaresti
si sa zburzi prin padure; a atata veselie !
Scufita Rosie ridica privirea si cand vazu cum jucau razele
soarelui printre crengile copacilor, cand privi mai cu luare-aminte la
florile frumoase care cresteau pretutindeni, isi spuse in sinea ei:
'Mare bucurie i-as face bunicii daca i-as duce si-un buchet de flori
proaspete ! E atat de dimineata, ca nu mi-e teama c-am sa intarzii !'
Se abatu deci din drum si o lua prin padure, ca sa culeaga flori. Rupea
de ici una, de dincolo alta, dar indata I se parea ca putin mai incolo
ii zambeste o floare si mai ochioasa; alerga intr-acolo si, tot
culegandmargarete si clopotei, se pierdea tot mai mult in adancul
codrului. In ast timp insa, lupul porni de-a dreptul spre casa bunicii
si batu la usa.
- Cine-i acolo ?
- Eu sunt, Scufita Rosie, si-ti aduc cozonac si-o sticla de vin.
Dar deschide usa bunicuta !
- Apasa pe clanta si intra ! raspunse bunica - ca eu ma simt
slabita si nu ma pot da jos din pat.
Lupul apasa pe clanta, deschise usa, se repezi glont spre patul
bunicii si, fara sa scoata o vorba, o inghiti. Se imbraca apoi in
hainele ei, isi puse pe cap scufia, se culca in pat si trase perdelele.
In vremea asta, Scufita Rosie culesese atatea flori, ca abia le
mai putea duce. Cum alerga ea de colo pana colo, deodata isi aminti de
bunica si porni degraba spre cascioara din padure. Si nu mica ii fu
mirarea cand vazu usa data de perete.
De indata ce intra in odae, o cuprinse nelinistea; totul I se
parea atat de ciudat, incat isi spuse: 'Vai, Doamne, ce-o fi azi cu
mine, de mi-e asa de frica ? Ca doar alta data ma simteam atat de
bine la bunicuta !'
Si fara sa mai astepte, striga:
- Buna dimineata !
Dar nu primi nici un raspuns.
Scufita Rosie sra apropie atunci de pat si dadu perdelele la o
parte. Bunicuta statea intinsa in pat, cu scufita trasa peste ochi si
avea o infatisare atat de ciudata, incat fetita intreba:
- Vai, bunicuta, da de ce ai urechi atat de mari ?
- Ca sa te pot auzi mai bine.
- Vai, bunicuto, da de ce ai ochi atat de mari ?
- Ca sa te pot vedea mai bine.
- Vai, bunicuto, da de ce ai maini atat de mari ?
- Ca sa te pot apuca mai bine.
- Da , bunicuto, de ce ai o coscogeamite gura ?
- Ca sa te pot inghiti mai bine.
N-apuca sa sfarseasca ultimul cuvant, ca si sari jos din pat si-o
inghiti pe biata Scufita Rosie.
Dupa ce-si potoli foamea, lupul se culca din nou in pat si,
prinzandu-l somnul, adormi si incepu sa sforaie de se cutremurau
peretii.
Si se intampla ca tocmai atunci sa treaca prin fata casei un
vanator. Auzi el horaiturile si-si spuse: 'Bre, da tare mai sforaie
batrana ! Nu cumva i-o fi rau ?' Intra in casa si, cand se apropie de
pat, il vazu pe lup tolanit acolo.
- Ei dracie, nu-mi inchipuiam c-o sa te gasesc aici, ticalos
batran ! izbucni vanatorul. De cand te caut !
Isi potrivi pusca si voi sa traga, dar in clipa aceea ii trecu
prin minte: 'Dar daca lupul a inghitit-o pe batrana ? Poate c-as mai
putea s-o scap !' Asa ca nu mai trase, ci, luand o foarfeca, incepu sa
taie burta lupului adormit. Abia apuca sa faca doua-trei taieturi, ca
si vazu stralucind scufita cea rosie a fetitei, si cand mai facu o
taietura, fetita sari afara si striga:
- Vai ce spaima am tras ! Ce intuneric era in burta lupului !
Dupa aceea au scos-o afara si pe bunica. Era inca in viata, dar
abia mai rasufla. Scufita Rosie aduna in graba niste pietroaie si
tustrei umplura cu ele burta lupului.
Cand se trezi, lupul voi s-o ia la sanatoasa, dar pietroaiele
atarnau atat de greu, ca dihania se prabusi la pamant si dadu ortu
popii.
Cei trei nu-si mai incapeau in piele de bucurie. Bunicuta manca
cozonacul si bau vinul pe care-l adusese fetita si pe data se
inzdraveni. Iar Scufita Rosie gandi in sinea ei, parca mustrandu-se:
'De-acu inainte n-o sa ma mai abat niciodata din drum cand oi merge
singura prin padure, ci o sa ascult de povetele mamei !'
.
|
