SPIRITUL VULPII

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

In apropierea padurilor de pe Muntele Tin traia odata un fecior mandru, Iang U, cu batrana lui mama. Iang U se nascuse pe malul Fluviului Galben. Intr-un an, apele fluviului s-au revarsat, pustiind totul. Atunci mama si-a luat baiatul si ce a mai putut salva de furia apei si au plecat in cautarea unui loc linistit. Asa au ajuns ei aici. De mic copil, Iang U o ajuta pe mama sa: ba strangea vreascuri din padure, ba prindea peste din rau. In fie¬care zi se ducea in padure, dar niciodata n-a strabatut-o pana la capat. In acea zi de toamna, frunzele copacilor se impodobisera cu toate culorile: de la galbenul aurului pana la rosul curmalelor. Tot strangand vreascuri, a ajuns pe nesimtite intr-un loc, in care nu mai fusese: aici cres¬teau nenumarati pomi de sati* incarcati de fructe aurii. Desi era dupa amiaza, razele soarelui aveau stralucirea diminetii, raze si fructe se imbinau intr-o armonie de culori. Iang U s-a catarat in pom si a cules multe fructe sa le duca mamei lui. Cum a intrat pe poarta, a strigat:
- Bucura-te, mama, de Anul Nou vom avea si noi bautura.
Mama s-a bucurat nespus.
Bautura preparata din sati era asa de gustoasa si de parfumata, incat de departe i se simtea aroma. In noaptea de Anul Nou, batrana a spus:
- Baiete, in afara de bautura de sati* a*Pom fructifer specific Chineii si niste legume nu avem altceva in seara asta.
Baiatul a adus bautura si, cum a ridicat capacul, mireasma s-a raspandit in toata casa. Dar nici n-a apucat sa toarne in castroane ca usa casei s-a deschis in¬cetisor si un flacaiandru a intrat zambind. S-a asezat la masa si parca astepta sa bea din bautura.
Iang U gandea: „De sarbatori, cu cat sunt oameni mai multi, cu atat e mai vesel". Si i-a zis baiatului:
- Daca vrei, ramai sa petrecem impreuna Anul Nou!
Baiatul a raspuns:
- Dar frumos mai miroase bautura asta! Si a ridicat castronul, golindu-l. Bucuros, Iang U l-a umplut din nou. Si asa au petrecut pana s-a luminat de ziua.
Atunci flacaul s-a ridicat si a spus:
- Frate, maine la miezul noptii sa aprinzi lumanarea si voi veni indata. Si s-a facut nevazut.
A doua zi la miezul noptii, Iang U a aprins lumanarei si a iesit in intampinarea oaspetelui. Dar cum a deschis usa a dat cu ochii de o masa incarcata ci toate bunata¬tile pamantului. Flacaul era asezat la masa si i-a facut semn cu mana. A iesit si batrana si muta de uimire a intrebat:
- Ce-i asta, fiule?
Iar flacaul i-a raspuns:
- Matusico, toate astea le-am adus pentru dumneata. Si am adus si pentru Iang U un dar.
Si zicand acestea, a varat mana in cingatoare si a scos o bucata de aur mai mare decat limba unei vaci. Frate, ia-o! E de pe Muntele Dragonului cel Negru. Tot mun¬tele acesta e din aur, dar e pazit de un dragon negru si nimeni nu se poate apropia. Iar acum trebuie sa ne despar¬tim
Iang U s-a uitat la bucata de aur care stralucea de-ti lua ochii si cu parere de rau a spus:
- Frate, daca ai alte treburi, du-te! Dar daca vreodata imi va fi dor de tine, te-as putea gasi?
- E usor sa ma gasesti. Sa intri in padure si sa faci o suta de pasi, apoi sa te asezi cu fata spre soare-apune si sa ma strigi de trei ori si voi veni negresit.
Mama si baiat l-au petrecut pe flacau. Peste putin s-a facut 15 ale lunii* a15 ianuarie - sarbatoarea lampioanelori. In acea seara, mama a pregatit mancare de sarbatoare, Iang U si-a facut un lampion din hartie rosie si a plecat in padure sa-l caute pe flacau, sa petreaca impreuna. Umbrele copacilor se intindeau inain¬tea lui, zapada scartaia sub picioare. A numarat o suta de pasi si s-a oprit. S-a asezat cu fata spre soare-apune, si-a potrivit vocea si a strigat de trei ori:
- Frate!
Nici n-a apucat sa termine ca s-a pomenit cu flacaul in fata lui. Amandoi s-au bucurat foarte mult.
La inapoiere, batrana ii astepta cu toate mancarurile traditionale. Dupa ce au mancat si au baut, batrana a zis:
- Am auzit ca in orasul Iang Giou in fiecare an la 15 ianuarie este mare sarbatoare de ziua lampioanelor. Oare o fi adevarat?
Iang U a adaugat:
- Am auzit ca lampioanele din Iang Giou sunt cele mai frumoase.
Flacaul a raspuns:
- Asa e fratioare. Cum in seara asta nu avem nici o treaba, sa mergem si noi sa privim!
Batrana s-a speriat auzindu-i:
- De aici si pana la Iang Giou sunt cateva mii de li si chiar daca ar fi numai cateva sute de li tot n-ati putea ajunge in seara asta.
Flacaul a ras:
- Nu ne trebuie prea mult timp sa ajungem la Iang Giou. Fratioare, urca-te in spatele meu. Plecam mai de¬vreme sa ne intoarcem mai devreme si la inapoiere o sa apucam sa mai tragem si un pui de somn.
Flacaul l-a luat pe Iang U in spate, a iesit afara si dupa cativa pasi s-a facut nevazut. Pana sa iasa mama pe poarta, ei ajunsesera la cateva sute de li distanta. Pa¬mantul era acoperit de zapada alba, iar pe cer stralucea luna: pe zapada sclipeau lampioane rosii, iar pe cer scli¬peau stelele cristaline. Dupa putin timp, cei doi au ajuns la Iang Giou, In orasul acesta curgeau ape limpezi, cris¬taline, si se inaltau cladiri vechi cu acoperisurile rasu¬cite. Pe strazi, pe poduri, erau agatate tot felul de lampi¬oane: in forma de leu, de lotus, de flori, de pesti exotici, de fluturi, de rodii. Era mai lumina decat ziua. Tot ui¬tandu-se ba la una, ba la alta, cei doi au ajuns la un pod de jad unde se stransesera cateva sute de oameni. S-au ingramadit si ei printre ceilalti si au vazut prinse de ca¬petele podului doua lampioane nemaipomenit de frumoase, care straluceau de-ti luau ochii. Iang U a ramas mirat:
- Oare ce maini maiestre au facut aceste lampioane?
Ascultand mai bine ce vorbeau oamenii, Iang U a inte¬les ca lampioanele au fost facute de fecioara San San din acel oras si s-a gandit: „Avand maini atat de indemanatice, cat de inteleapta trebuie sa fie acea fecioara!"
Flacaul l-a apucat pe Iang U de mana si l-a scos afara din ingramadeala, apoi i-a soptit:
- Acum te duc sa vezi acea fecioara cu maini de aur. Infricosat, Iang U a zis:
-- Dar cum sa mergem la fecioara, daca n-o cunoas¬tem? Si apoi nimeni nu ne va lasa sa intram.
Dar flacaul il tragea mereu de mana, zicandu-i:
- Vino cu mine, nu-ti fa griji! Si l-a tras pana au ajuns in fata unei porti uriase. Apoi i-a dat o ramurica cu doua frunze si i-a spus: Aceasta ramurica te face ne¬vazut. Gand o tii in mana, nu te poate vedea nimeni.
Au trecut prin prima poarta, apoi prin cea de-a doua si nici paznicii, nici slujnicele care duceau tavi cu ceai nu i-au vazut. Au intrat apoi intr-un pavilion plin cu tot felul de oglinzi si cufere. Pe un pat sedea fecioara San San. Iang U era cat pe-aci sa strige: „Ce minune de fata!"
San San era intr-adevar minunata. Dar era foarte su¬parata si lacrimile-i curgeau siroaie.
A intors incetisor capul si, uitandu-se pe fereastra, a soptit:
- Oh, tata, oare de ce nu te gandesti cui vrei sa dai propria-ti fiica?
In acel moment, flacaul a zis:
- Surioara, nu mai fi suparata, am venit sa te petesc. San San s-a uitat mirata in jur, nevazand pe nimeni.
Apoi a intrebat:
- Oare imi vorbeste un diavol sau un zeu? Iar flacaul i-a raspuns:
- Baiatul pe care ti l-am adus nu e nici diavol, nici zeu, el este un om bun.
Si zicand aceasta a luat ramurica din mana lui Iarig U care s-a trezit fata in fata cu fata. Aceasta a ramas in¬cantata de baiat si tare ar fi vrut sa se marite cu el, dar nu stia ce vor zice tata, mama, fratele si cumnata ei.
In timpul acesta s-au auzit pasi si Iang U s-a speriat, mai ales vazand ca flacaul nu mai era alaturi de el. Noroc ca pe masa de alaturi se afla inca ramurica. A apucat in graba ramurica si in momentul acela s-a deschis usa si cand slujnica a intrat nu a vazut pe nimeni.
In acea seara, Iang U a ramas in casa lui San San. A doua zi, slujnica i-a adus lui San San masa. Iang U din nou s-a facut nevazut cu ajutorul ramurii. Dar mancarea pentru o persoana nu le ajungea la amandoi. Atunci San San i-a spus slujnicei:
- Mi-a placut mancarea, sa aduci mai multa!
A doua oara a adus mancare cat pentru trei insi si cei doi au dat-o iarasi gata. Vazand acestea, slujnica a intrat la banuiala. Oare ce s-a intamplat cu fata care manca asa putin, iar acuma mananca cat trei? Si asa manca acum zi de zi. Nu numai slujnica a intrat la banuiala, ci si pa¬rintii fetei. Si au inceput sa se mire cum de fata lor mananca atat de mult si sta tot timpul inchisa in casa. Intr-o zi, mama fetei s-a furisat pana la usa acesteia si a tras cu urechea. Mare i-a fost uimirea cand a auzit inauntru o voce de barbat. Atunci a dat buzna, dar a ramas si mai uimita cand, in camera, in afara de fata ei n-a mai vazut pe nimeni.
Linistita, fata i-a spus:
- Mama, nu e nici un strain aici, ti s-a parut!
Batrana n-a crezut-o si a inceput sa caute peste tot, dar n-a gasit nimic. Seara, batrana i-a povestit totul so¬tului sau. Acesta, cand a auzit, a sarit in sus de trei gean-guri si s-a jurat ca-si ingroapa fata de vie. Batrana a incercat sa tina partea fetei si cei doi au inceput sa se certe. Auzind galagie, fratele fetei s-a dus sa-i linisteasca pe cei doi batrani si a aflat despre ce este vorba. S-a in¬tors in camera lui si i-a povestit nevestei. Apoi, suparat, a adaugat:
- Trebuie omorata in bataie!
Nevasta s-a aratat nemultumita de hotararea lui si a socrului si a spus:
- De ce s-o ingropati de vie sau s-o omorati? Mai afla lumea si va mai faceti si de ras. Cel mai bine ar fi sa arda. Putem sa dam foc pavilionului si zicem ca-i foc ce¬resc, drept pedeapsa. Zis si facut. Cand s-a innoptat, ei au pus foc pavilionului.
Peste noapte, cei doi s-au trezit in fum si flacari. Iang U si-a amintit pe loc de flacaul care-l mai ajutase si alta data si a strigat:
- Frate, frate, vino in graba de ne scapa!
Nici n-a apucat sa termine de strigat ca s-au trezit cu o pasare mare care s-a lasat langa ei si i-a luat pe aripi, ridicandu-se in vazduh. In acest timp, intregul pavilion se prabusea in flacari. Pasarea i-a adus pe cei doi pana la muntele Tin San si i-a lasat in poarta casei lui Iang U. Apoi a batut din aripi si pe loc s-a prefacut in feciorul cel inimos.
Iang U a exclamat:
- Tu erai, frate?! Flacaul a raspuns:
- In aceste zile n-am parasit orasul Iang Giou, spre a fi mai aproape de tine. Acum se cade sa ma duc si eu acasa. N-a mai asteptat ca Iang U sa-i multumeasca. A intrat in padure si s-a facut nevazut.
Batrana Iang isi astepta cu dor feciorul. Vazandu-l ca se intoarce impreuna cu nora, i-au dat lacrimile de bucurie.
Se imprimavarase. incepusera ploile de primavara. Cum s-a mai incalzit vremea, dupa vechiul obicei, Iang U a plecat in padure sa culeaga vreascuri. S-a catarat in¬tr-un copac sa taie uscaturi cand a inceput o valtoare pu¬ternica ce era cat pe-aci sa-i dea jos. Dupa ce a trecut valtoarea, dinspre miazanoapte-rasarit s-a ridicat un nor intunecat care ducea cu el un dragon negru. De cate ori isi misca dragonul coada, cerul era strabatut de tunete si fulgere. Fiara s-a dus direct la radacina unui brad. Ui¬tandu-se intr-acolo, Iang U a vazut ca nu departe de el, sub acel brad, nu era altcineva decat flacaul cel inimos. Acesta se lupta din toate puterile cu Dragonul cel Negru. Ian U a zvarlit cu putere toporul asupra dragonului si l-a taiat in jumatate: capul dragonului se zbatea intr-o parte si coada in alta.
Baiatul a coborat indata din copac si a fugit la feciorul cel inimos. Acesta a grait:
- Fratioare, acesta este Dragonul cel Negru de pe Muntele Dragonului. De data asta, tu m-ai salvat pe mine: Si acum iarasi trebuie sa ne despartim. Am de co¬lindat mari si tari.
Iang U parca nu s-ar mai fi despartit de el. Mai prin¬zand curaj, la plecare l-a intrebat:
- Frate, te cunosc de mult timp. Acum, ca ne des¬partim din nou, spune-mi, oare esti om sau zeu? Flacaul i-a raspuns cu urmatoarele stihuri:
Iang U cel aratos
Cu Spiritul Vulpii s-a imprietenit,
La Iang Giou impreuna au fost, Acolo Iang U si-a gasit omul iubit.