Stigletul si canarul
O fata schimbatoare s-un grai mestesugit
Sunt chipuri lesnicioase pre om de amagit;
Dar prin asa mijloace
Nu-nseli pre dobitoace
Ce nu stiu vorba dulce, nici zambet iscusit.
Cu un stiglet canarul imbland dupa mancare,
Sosi-ntr-un loc, pe care
Sta laturi coperite cu canepa de-ajuns
S-un om pandea-n ascuns.
Canarul de indata,
Avand ispita-n fapta,
Caci nu de mult scapase din temnita vargata.
A zis l-al sau tovaras: noi trebui sa fugim
De ast loc unde lesne putem sa ne robim;
Acea samanta buna scop rau in sine are.
Nu este nici un om
Atat de galantom
Sa lase pe camp roduri cu buna cugetare;
Haideti in alta parte!..
— Asa! iti vine bine sa dai poveti desarte,
Raspunse lui stigletul. — Cu gusa plina, vrei
Si hrana sa mi-o iei!
Zicand aceste, zboara, la canepa se lasa,
Ciupeste doua fire, le afla prea gustoase;
Dar vai! indata simte c-a lui picior e strans.
Pandasul sosind iute din tufe, l-a si prins,
Si pentru jucarie l-a dat unor baieti.
Din fabula vedeti:
Ca sfaturile bune ne sunt de trebuinta
La relele ce-adese ne vin pe nestiinta.
Autor: Povesti
Poezia Stigletul si canarul de Povesti
|
