TARANUL SI FIII LUI
S`rguin a =-osteneala
Pre om nu dau de sminteala.
Un satean inavu it,
Av`nd zile-amu pu ine,
Au chemat pre fii la sine
Si a=a li au vorbit:
Va pazi i vodinioare
A nu vinde-acele ogoare
Ce parin ii ni-au lasat,
C-un odor e ingropat.
Nu cunosc locul chiar unde
Acel aur se ascunde,
Dar sa =ti i ca prin rabdare
N-a fi in zadar lucrare.
Sapa i c`mpul de cu vara,
De la zori =i pana-n sara,
Ogorul de-o palma lat
Nu ram`ie nescurmat!
Moare-apoi a lor parinte,
Fiii zisa av`nd in minte,
Pre odorul sa nu scape
C`mpul tot incep sa-l sape,
Inc`t lucrul timpurie
Le aduce secerie.
N-afla auru nicaire,
Dar in loc de mo=tenire
Sfatul fu m`ntuitor:
Ca ostineala-i chiar odor!
Autor: Povesti
Poezia TARANUL SI FIII LUI de Povesti
|
