TEIUL SI STEJARII
Un teisor crescut sub deal, in departare,
Odata blestema norocul de uitare,
Asa zicand:
— Ce fericiti stejarii sant!
Din fire inzestrati,
Puternici ei si nalti,
Vad lumea cea frumoasa,
Aproape stau de soare;
Iar eu, o! soarta ticaloasa!
Aici in departare
Viata-mi am urat.
El bine n-au sfarsit
Si s-au starnit furtuna, vant
Si cerul s-au intunecat
Si fulgerul au scaparat.
Prin nouri tunetul se rasturna, trasnind,
Si risipind
Acei mai mari
Stejari!
Iar teiul de sub deal era nevatamat.
Atunci el s-au trezit ca este vinovat
Si multumind, au zis asa catre noroc:
— Aparatorul meu! Eu de acum te rog
Ca parte linistii sa daruiesti tu mie
Si traiul departat, drept pravila sa-mi fie,
Pentru ca am vazut prea bine
Ca cei ce stau la inaltime,
Macar de sunt si mari
Si tari,
Dar pica la pamant
De vant.
Autor: Povesti
Poezia TEIUL SI STEJARII de Povesti
|
