TIGARA
O, straina buruiana,
Preste mari de la Apus,
Nu un om, ci o satana
In Moldova te-au adus,
Ca la luxul cel nebun
Sa adaogi inca un!
Nu-i de-agiuns ca luxul sapa,
Despoaie din an in an,
De sudoare se adapa
A bietului moldovan;
Prin igari =i prin ciubuci
Tu =i maduva-i usuci.
Idole, carui se-nchina
Cel ce-odata te-au gustat,
Carui aburi invenina
Aerul cel mai curat,
In gradina =i-n salon
Tu dai lege =i bun ton.
De prisos a =ti vro limba,
La vizite =i la bal,
Astazi vorba se preschimba
Prin a fumului canal;
Cel ce sufla mai v`rtos
Are spirt =i-i gra ios.
Vezi junele-n Ia=i, la ara,
Cum din gura deseori
Negru fum scut din igara
Ca din hoarna lui vapor,
S-a lor buza delicata
Ca jambonu-i afumata.
A igarei aspra lege
Au supus la greu tribut,
Fara v`rsta a alege,
Pe sarac, pe cel avut,
Inc`t oriunde acum
Alta nu vezi dec`t ... fum!
Autor: Povesti
Poezia TIGARA de Povesti
|
