TRAISTA CU MINUNI

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Pe muntele Tin cresteau mii de soiuri de flori par¬fumate si ierburi din care se faceau tot atatea feluri de leacuri. Acolo era un sat cu 99 de familii care aveau 99 de vaci. Si in acest sat traia un fecioras de vreo 14-15 ani, pe nume Ta Tou, care cum se crapa de ziua iesea in drum si incepea sa plesneasca din bici. La auzul pocniturilor, cele 99 de vaci ieseau singure din ograzi si si se strangeau in jurul lui, iar baiatul le mana la pa¬sune. Trecand prin vai si catarandu-se pe povarnisuri, Ta Tou isi ducea cireada sa pasca cea mai buna iarba, sa bea cea mai buna apa. Vacile lui erau grase de ples¬neau si pielea le stralucea de parca ar fi fost de aur. Intr-o zi de vara, pe vremea de arsita, cand vacile se odihneau la umbra copacilor, baiatul a facut numaratoarea si a vazut ca in loc de 99, are 100 de vaci. A numarat inca o data si inca o data, dar tot 100 de vaci ii ieseau. A intrat la banuiala, mai ales ca in imprejurimi nu mai era nici o vaca si nici nu vazuse cand venise in cireada vaca straina. Timp de trei zile in cireada baiatului au fost 100 de vaci. A patra zi, cand Ta Tou era, ca de obicei, cu vacile la pasune, a vazut venind spre el un batran cu sprancenele si barba albe ca zapada. In spate ducea o traista, iar in mana avea un bici. Cand s-a apropiat de baiat, l-a intrebat:
- Flacaule, mi-am pierdut vaca, n-ai vazut-o tu cumva?
Ta Tou a raspuns:
.- Cu trei zile in urma, in cireada mea a aparut o vaca in plus. Du-te si vezi daca e a ta.
Batranul a intrat in cireada si a iesit tragand o vaca de coarne.
Baiatul i-a spus:
- Daca e a ta, ia-o!
Batranul a mangaiat vaca si pe loc pielea acesteia a inceput sa straluceasca, iar coarnele i s-au poleit cu aur. Apoi a incalecat pe ea si a plecat. Dupa cativa pasi s-a oprit, s-a intors catre baiat si i-a spus:
- Baiete, nu ai nici o dorinta?
Ta Tou s-a gandit ce s-a gandit, apoi a raspuns:
- Ceea ce doresc eu nu poti tu sa indeplinesti, mos-nege.
Isi amintise ca fusese odata intr-un sat mai inde¬partat unde vazuse o multime de copii care citeau din carti si i-a povestit acest lucru batranului.
Batranul a zambit, si-a dat jos traista de pe umeri si scuturand-o i-a zis:
- Spune, flacaiasule, ce vrei, ca-n traista mea se ga¬seste orice!
Uitandu-se la traista aceea goala si necrezand spusele batranului, baiatul a ras:
- Daca ai, da-mi o carte!
Batranul si-a varat mana in traista, a scos o carte si i-a aruncat-o.
Fericit, baiatul a luat cartea cu scoarte rosii de ma¬tase si a inceput s-o rasfoiasca. Cand si-a ridicat capul, batranul disparuse.
Ta Tou avea acum o carte si, desi stia numele a mii de ierburi si de flori, nu stia sa citeasca. Cine sa-l invete sa citeasca? A socotit pe degete toti oamenii din sat: erau batrani care stiau sa povesteasca mii de povesti, fete care stiau sa cante mii de cantece, dar nu era nimeni care sa stie carte. Atunci Ta Tou s-a hotarat sa invete carte singur. A ars o ramurica si cu taciunele de la ea a in¬ceput sa scrie pe pietre. A scris asa pana s-a lasat noap¬tea. Deschizand cartea, literele luminau incat baiatului nu-i mai trebuia lampa. Cartea lumina muntele, copacii, florile. In noaptea aceea, cand invata mai cu ravna din carte, s-a apropiat de el o fecioara mladie, dichisita ne¬voie mare. Fara sa spuna un cuvant, fata si-a asezat ala¬turi de el. Baiatul s-a uitat la ea cu uimire, iar fata il privea cu ochii-i mari, in tacere. A asteptat ce a asteptat si vazand ca fata nu pleaca, i-a zis:
- Pleaca, te rog, nu ma impiedica sa invat! Cu blandete, fata a spus:
- Dar nu te impiedic deloc. Ti-e teama ca ma uit cum scrii?
Fara sa mai scoata un cuvant, baiatul si-a vazut ina¬inte de treaba. Dupa un timp si-a ridicat capul. Fata se afla tot acolo. Aceasta i-a zambit si i-a spus:
- Ai asezat cartea cu scrisul in jos, nu stii sa citesti? Rusinandu-se, Ta Tou a raspuns:
- Eu nu stiu carte, dar tu stii?
-Asa, putin stiu si eu. Baiatul, neincrezator i-a dat cartea:
- Daca stii, citeste sa aud si eu! Fata a inceput sa citeasca.
Ta Tou, plin de bucurie, a rugat-o:
- Surioara, fii buna si invata-ma si pe mine! Miscata, fata s-a oprit din citit, apoi a inceput sa-l invete pe Ta Tou.
Baiatul isi vara in cap cu repeziciune tot ce-i spunea fata. Au invatat pana ce au inceput sa se reverse zorile. Cand stelele au inceput sa se stinga de pe cer, cand pa¬sarile au inceput sa ciripeasca in copaci, fata s-a ridicat de indata, a privit baiatul, a privit cartea, a oftat din adanc si, fara sa spuna un cuvant, a plecat.
Ta Tou se simtea ca un infometat ce a capatat de mancare, ca un insetat ce a capatat de baut. A doua zi, dupa ce a pascut vacile, cand s-a lasat inserarea si licu¬ricii au inceput sa straluceasca, Ta Tou a ramas in astep¬tarea fetei. Luna se ridicase de mult pe bolta cerului si baiatul se temea ca fata n-o sa mai vina. Dupa un timp de asteptare, a deschis cartea si literele au luminat din nou totul in jur. Si iata ca fata a venit.
Bucuros, baiatul i-a spus:
- Azi de ce ai venit atat de tarziu? Mi s-a urat asteptandu-te.
Razand, fata s-a asezat langa el si l-a invatat sa ci¬teasca pana s-a luminat de ziua, cand, incruntand din sprancene, s-a ridicat si a plecat. A treia zi, fata a venit si mai tarziu, asa ca n-a apucat sa-l invete decat foarte putin, ca pasarile au inceput sa cante si s-a revarsat de ziua. S-a uitat la baiat si cu durere a spus:
- Maine-seara n-am sa pot veni. Ingrijorat, baiatul a zis:
- Te respect ca pe o invatatoare, te iubesc ca pe o sora, te rog, invata-ma pana la sfarsit! Daca te temi ca-i drumul greu, vin eu la tine.
Auzindu-l, fetei i se frangea inima si ochii ii inotau in lacrimi. Oftand, i-a spus:
- Nu ca nu as vrea sa te invat, nu ca ar fi drumul greu. De cand eram copila ma aflu in mainile vrajitoarei care sta la miazanoapte de Muntele Ridichii de Aur. Ea m-a trimis sa-ti fur cartea vrajita, dar n-am inima s-o fac.
Ta Tou a intrebat-o:
- De ce nu fugi de la zgripturoaica?
Cu ochii plini de lacrimi, fata i-a raspuns:
- Chiar si la capatul lumii de m-as duce, tot m-ar gasi! Se apropia rasaritul soarelui si in graba mare fata a plecat spre miaza-noapte si dupa cateva clipe nu s-a mai vazut.
A patra noapte, fata n-a mai venit. Ta Tou era nespus de mahnit. Tot timpul se uita in partea unde plecase fata, dar nu vedea decat muntii inalti si padurea. In zilele urmatoare, flacaul impreuna cu cireada lui s-au apropiat din ce in ce mai mult de pestera vrajitoarei, dar tare se mai temea.
Intr-o zi, tocmai se uita spre miazanoapte, cand a vazut doua lumini ciudate: una alba, alta rosie, care stra¬luceau de-ti luau ochii. Ta Tou vazuse de multe ori cum stralucesc stelele cazatoare, dar ceea ce vedea acum stra¬lucea mai puternic decat orice stea. Si apoi era ziua in amiaza mare. Tot uitandu-se asa, a vazut ca luminile nu erau prea departe si o hotarat sa se duca pana la ele.
A mers el ce a mers, pana a dat de un arbore cu ramurile intortocheate care crestea intr-o crapatura a muntelui. Pe una dintre crengutele copacului se afla un merisor de aur si pe alta, un merisor de argint care raspandea o lumina aurie si una argintie. Ta Tou s-a urcat pe o piatra si le-a smuls. Dar cele doua merisoare s-au sfaramat in bucatele in mainile lui. Muntele s-a cla¬tinat si, uitandu-se in jurul sau, baiatul a vazut ca nu mai era pe piatra pe care se urcase. In dreapta lui se afla un munte de aur si in stanga lui, un munte de argint care sclipeau de-ti luau ochii. Facandu-si curaj, baiatul a pornit-o inainte si dupa putin timp a ajuns la o coliba de piatra cu usile deschise. A intrat si in urma lui usa s-a incuiat singura. In casa nu se afla decat un pat do marime potrivita si o lampa. A vrut sa iasa, dar n-a mai putut. A strigat, dar nu l-a auzit nimeni.
Pe inserate, usa s-a deschis singura si cand baiatul se astepta sa vada cine stie ce vrajitoare, a dat cu ochii de fata care-l invatase sa scrie si sa citeasca. Bucuros, baiatul a strigat:
- Aici locuiesti tu?
Fata n-a raspuns nimic, a aprins lampa si a inceput sa croseteze la lumina ei. Oricat a incercat baiatul s-o faca sa vorbeasca, ea n-a scos nici un cuvant. Ta Tou si-a luat cartea sa invete, dar fata tot nu l-a bagat in seama. Atunci, infuriat, baiatul s-a oprit din citit, a inchis car¬tea si s-a intins pe pat prefacandu-se ca doarme. La miezul noptii, fata s-a sculat, l-a privit si inlacrimata a stins lampa si a plecat.
Dupa ce s-a stins lumina, baiatului i-a parut ca nu se mai afla in pat, ci pluteste pe valurile unei ape. Ba parca auzea clipocitul valurilor si vuietul vantului. A deschis repede cartea si la lumina ei a incetat si clipocitul valu¬rilor si vuietul vantului; se afla din nou pe patul din casa de piatra, iar usa era deschisa. Acum il apucase dorul de fata si nu mai voia sa fuga. In sinea lui se in¬treba de ce fata n-a scos nici un cuvant cand l-a vazut si de ce a lacrimat cand a plecat, S-a gandit asa pana s-a luminat de ziua si usa s-a inchis din nou. Baiatul a asteptat in coliba toata ziua, iar cand s-a innoptat a venit fata, dar nici de data aceasta n-a scos nici o vorba, iar la plecare a lacrimat. Noaptea, baiatul si-a zis ca daca e usa deschisa si daca tot nu vine fata, sa se duca sa-si vada vacile. Cum a iesit din casa, a dat cu ochii de un munte inalt si intunecat care se ridicase intre muntele de aur si cel de argint. Cautand in stanga si in dreapta pe unde sa treaca, a hotarat sa se catere pe muntele de aur. Si cu cat urca, cu atat muntele se facea si mai inalt. Tot urcandu-se a auzit un raget de vaca si s-a oprit mirat intrebandu-se cum de sunt vaci pe muntele acesta ciudat. Apoi si-a zis c-or fi poate vacile lui. S-a uitat dincotro a venit ragetul si a vazut o cireada de vaci cu coarnele si copitele de aur, cu tot trupul de aur, iar pazi¬torul lor nu era altul decat batranul care-i daduse car¬tea. Bucuros, baiatul s-a dus la batran si l-a intrebat:
- Unde ma aflu, mosnege?
Vazandu-l, batranul a tras o sperietura, dar a raspuns:
- Te afli in inima muntelui. Dar cum ai ajuns aici?
Ta Tou i-a povestit cum a gasit coliba de piatra, cum a stat in ea si tot ce s-a mai intamplat. Batranul i-a spus:
- Coliba de piatra e a vrajitoarei, iar patul in care ai dormit e o punte ingusta deasupra unei prapastii. Cand s-a stins lumina, fata urma sa te impinga in prapastie, dar cartea te-a salvat. Daca nu vrei sa te desparti de fata iti voi da un lucru fermecat pe care sa-l pui deasupra lampii cand se aprinde. Si zicand aceasta, a varat mana in traista si a scos un abajur vechi pe care i l-a dat. Apoi i-a mai zis: Pazeste-mi trei zile vacile de aur si eu am sa ma duc sa le pazesc pe ale tale.
Nu se luminase inca si baiatul s-a inapoiat in coliba. La lumina zilei, usa s-a inchis din nou. Seara a venit iarasi fata si a aprins lampa. Atunci, baiatul a spus:
- Lampa asta lumineaza prea puternic. Sa-i punem abajurul acesta.
S-a ridicat si i-a pus abajurul. Fata tot n-a scos nici un cuvant. Baiatul s-a intins pe pat si s-a facut iarasi ca doarme. De data asta, fata a plans in toata regula uitan¬du-se la baiat cum doarme si apoi s-a dus sa sufle in lampa s-o stinga. Dar ou cat sufla mai tare, cu atat flacara lampii crestea, pana s-a facut de 3 ciauri* a*1 cii = 33 cmi. Cu fata scaldata in lacrimi, fata a smuls abajurul si l-a aruncat, iar acesta s-a prefacut intr-o barca. Casa a disparut pe loc. Cei doi s-au urcat in barca ce plutea pe un rau caruia nu i se vedeau malurile. De data asta, fata a vorbit:
- De unde ai abajurul asta fermecat?
Uitand de suparare, baiatul i-a raspuns cu o intre¬bare:
- In noptile acestea de ce n-ai scos nici un cuvant? Fata a raspuns:
- Cum as fi putut sa vorbesc cu tine cand zgripturoaica pandea sa auda tot? Tu nu stii, Ta Tou, cum ma chinuia zgripturoaica in fiecare noapte cand ma intorceam de la tine, dar orice mi-ar fi facut nu aveam inima sa te imping in prapastie dupa ce stingeam lumina. Uitan¬du-se inapoi, cei doi au vazut o barcuta care-i urmarea apropiindu-se din ce in ce. Speriata, fata a spus:
- Ne urmareste zgripturoaica!
Si si-a smuls din cap un ac incrustat pe care l-a arun¬cat in apa. Atunci barca zgripturoaicei a inceput sa se in¬varteasca pe loc, dar dupa putin timp si-a reluat urma¬rirea. Fata si-a scos din par alt ac pe care l-a zvarlii in apa si barca zgripturoaicei a inceput iarasi sa se invar¬teasca. De sapte ori a inceput urmarirea si de sapte ori a aruncat fata cate un ac in apa, pana s-a luminat de ziua si barca s-a apropiat de mal. Cei doi au coborat pe mal si cand s-au uitat in jur au vazut ca se afla chiar 3a mar¬ginea satului baiatului.
Ta Tou a dus-o pe fata acasa, dar dupa putin timp a aparut si zgripturoaica. Cum a intrat in casa, fara un cu¬vant, zgripturoaica a suflat asupra fetei care a simtit dintr-o data ca ingheata; a mai suflat inca o data si fata si-a schimbat culoarea. Ingrijorat, baiatul si-a amintit cuvintele batranului: „Daca n-ar fi fost cartea, de mult ti-ar fi facut de petrecanie zgripturoaica". A luat cartea si a apropiat-o de corpul fetei care indata si-a recapatat culoarea. Zgripturoaica, vazand ca fata nu mai tremura, a inceput sa sufle asupra baiatului. Iar suflarea ei era mai rece decat gheata si baiatul simtea ca-i amortesc oasele si tremura din toate incheieturile. In sinea lui se gandea cum s-o scoata din casa si atunci a luat-o la fuga eu zgripturoaica dupa el, gata, gata sa-l ajunga. Cand isi stransese pumnii sa se ia la lupta cu ea, a aparut si batranul, calare pe o vaca de aur in mijlocul cirezii lui. Mosneagul a varat mana in traista, a scos o franghie lunga pe care a zvarlit-o asupra zgripturoaicei. Franghia s-a rasucit ca un sarpe in jurul mainilor si picioarelor acesteia. Apoi, ba¬tranul a zis:
- Nu aveam de gand sa te ucid, dar vazand cum tu vrei sa-i pierzi pe altii, nu te mai pot ierta. A mai scos din traista un bat cu care a atins-o pe zgripturoaica, si aceasta s-a facut nevazuta. Pe locul unde fusese a ramas o pata de sange.
Batranul a pus franghia si batul in traista si razand a zis:
- Ti-am adus vacile. Acum ai si carte, ai si cine sa te invete. Invata cat te tin puterile!
Apoi si batranul si vaca s-au facut nevazuti.