TURMA SI CAINELE
Am sa va spun de-o turma si cele intamplate
La stana; dar intai vreau sa va amintesc
Ca binele si raul, prin lupte ne-ncetate,
O lume carmuiesc.
Ca element, om, fiara, fiinti nenumarate,
Prin lupte se nutresc,
Ca oaia si cu capra, desi sunt o faptura,
Nu sunt de o natura.
Oaia, precum o stiti,
E blanda-ascultatoare,
Iar capra-i sugubeata, si nu va indoiti
Ca-i si cam saritoare.
Deci la o turma buna, unde era oi mii
Si capre doua, trii,
S-au auzit odata
O cearta prea ciudata,
Caci oile ziceau
Cam astfel intre ele,
Zbierand mereu:
— Voi, caprelor, in turma sunteti niste lichele;
De ce dar ne conduceti s-adese ne purtati?
Prin curaturi, ogoare, voi faceti stricaciune,
Voi despoiati copacii, pe garduri va-agatati,
Iar noi patim rusine;
Si oare nu-i mai bine
Sa aveti voi turma voastra si singure sa fiti?
— Nu — zise lor dulaul — voi, oilor, nu stiti
Ca lupul totdeauna din turma dijmuieste
Si turma fara capre mai greu o risipeste?
Iar unde-s frunte ele, eu inca am un dar:
Pazindu-va din urma, nu latru in zadar.
Credinta cainelui pe oaie o pazeste;
Dar ce va face omul cu-a lui societate
Cand ea va fi legata ca turma, din pacate?
Gasi-va caine credincios
Sa o asigureze de lup primejdios?..
Caci o societate in veci nu e intreaga,
Cat de un gand si cuget nu sunt cei ce-o incheaga.
Autor: Povesti
Poezia TURMA SI CAINELE de Povesti
|
