UMBRA SI OMUL
Un om nu prea cu minte
Sa-si prinda umbra vrea,
Dar cand pornea nainte,
Si ea mergand sporea.
Iar ea fugea mai tare
Si ori cu ce o alunga,
Tot umbra nu se da.
Cand ostenit de goana, el indarat se-ntoarse,
Atuncea ea din urma cat cole il luase.
Asa-i acea naluca, natanga si fatala
Ce pururea ne-nsala,
Sub nume de noroc,
Si dupa care unii necontenit s-alunga
Dar nu pot sa-l ajunga;
Iar altii, stand pe loc,
De el se folosesc.
Si fara nici un merit favoru-i dobandesc.
Autor: Povesti
Poezia UMBRA SI OMUL de Povesti
|
