| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Haosul insusi de Elena Stefoi Trece latul prin ultimul anotimp. Aceasta fiara a vorbit, ucide-o sau zboara mai iute. Haosul insusi imi cauta bratele. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
UN OM
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul Povesti
|
|||
|
Scaart! Se deschide poarta si intra, cine? A! minunat! in sfarsit, o sa pot afla cine e figura asta noua pe care o vad de vreo catava vreme in oras. De la poarta pana la chioscul in care stau e o bucata buna. Vine incet, cu pasi marunti, cu ghiozdanul la subsuoara, facandu-si vant cu palaria si oprindu-se din cand in cand ca sa admire florile. E imbracat curat si cuviincios, dar nu-l poti privi fara sa-ti vie sa zambesti, pentru ca e o nepotrivire nespus de hazlie intre micsorimea lui, figura lui grava — par alb si cret cu carare la mijloc, barbison si mustati ca zapada, mutra de ambasador — si umblatul pe jos cu un cogeamite ghiozdan la subsuoara. M-a vazut. Se opreste in pragul chioscului. — Salut cu respect. Aveti de platit doua trimestre: ianuarie si aprilie. — ? — Eu sunt agent de perceptie. Nu v-as supara, dar ma sileste perceptorul. — Si cat e de plata? — Optzeci si patru de lei. Isi pune palaria pe scaun, iar pe masa ghiozdanul cat toate zilele, pe care-l deschide ca sa caute condica de recipise si cauta, cauta desfacand una cate una hartiile. In sfarsit, a gasit-o. — Ma rog, nu s-ar putea sa platesc numai un trimestru? — Cum sa nu! Sa va scot chitanta pentru un trimestru? — Da. Il poftesc pe scaun si-i intind calimara. El sta, isi pune ochelarii, care-i desavarsesc infatisarea de diplomat batran; si incepe sa scrie tacticos, aplecand capul cand la dreapta, cand la stanga. Grozav as vrea sa stiu cine e omul asta. Chem servitoarea. — Na, trimite sa schimbe hartia asta si, pana s-o intoarce, sa ne aduci doua dulceturi. Batranul ridica ochii de pe condica si mi-arunca o privire plina de recunostinta; apoi, dupa ce a sfarsit de scris recipisa, in josul careia si-a pus iscalitura complicata cu fel de fel de rotocoale si de puncte, incepe sa-si faca vant cu palaria, uitandu-se de jur imprejur. — Rai aveti aici, nu altceva. Apoi dupa o lunga tacere: — Frumos orasel. — Dumneata nu esti d-aici? — Nu. Eu sunt bucurestean. — Pai cum de-ai ajuns aici agent de perceptie? — Pacatele omului — altfel ce-o sa zic? —, dar n-am cuvinte sa multumesc si pentru bucatica asta de paine. — Esti insurat? Suspina adanc. — Da. — Copii ai? — Nu, am avut. Dupa o lunga pauza, in care vreme si-a luat dulceata, descoperind ca printre celelalte hartii de slujba care-i umflau ghiozdanul era si o gazeta in care era invelita o camasa curata si scrobita, am inteles ca fac rau cercand sa-l silesc la destainuiri. Dar el si-a pus paharul jos si a inceput incet, simplu, fara umbra de emotiune in glas ori in miscari: — Eu n-am fost totdeauna asa cum sunt azi. Am fost negustor. Pravalie ca a mea n-avea decat Stancu Becheanu si cu mine. Imi mergea bine; dar mi s-a intamplat de mi-a murit baiatul de tifos baiat mare, saisprezece ani, voinic, premiul intai pana-ntr-a cincea gimna- ziala. M-am imbolnavit si eu tot de tifos, boala grea, mai eram si cu inima fripta Am scapat, dar nu mai mergea, am ramas cu o slabiciune la cap Negustoria e grea, va sa ai mintea ascutita, a inceput si concurenta. Am lichidat-o mi-a ramas patruzeci de mii de lei! Pacatele omului! Atunci m-au luat asta, cum ii zice ei! bata-l sa-l bata, d-a tinut axizele Craiovei Si m-a luat si pe mine tovaras. Ce sa-ti mai spun si cum sa-ti mai spun? A dat faliment si am ramas pe drumuri D -atunci, ma cunostea unul si altul, mi-a dat asa cate o slujbulita la perceptie, la vami, iar la perceptie. Acum mi se suprimase postul si m-a numit aici Ale vietii dar nu-mi e de mine. Barbat, cu slujba, cu alergatura, mai te distrezi, mai uiti dar nevasta-mea.. iarta-ma Doamne si nu ma pedepsi! i-am prapadit zestrea ei, doua mii de galbeni. Si sa ajunga ea, femeie cumsecade, pension, frantuzeste, nemteste, mai rau ca o slujnica, acum la batranete asta e buba vietii mele. Si sa zici macar o data o vorba de carteala la ea Nici una! Singura gateste, singura matura, singura munceste ca o sluga. Iarta- ma Doamne si nu ma pedepsi! Vrea sa si spele. Zic: “Asta nu, prea imi incarc sufletul; mai bine ma las eu de tutun”. De douazeci de ani, tot trentele alea le carpeste, le innadeste, aia crescuta in belsug. Eu ce sa-i fac? ca eu n-am leafa: remiza. Pe aprilie, acum la Paste, mi-au venit de lei D -aia zic, astept si eu sfarsit crestinesc si daca ar vrea Dumnezeu si Maica Precista sa murim amandoi odata. S-o lasi asa singura Saraca! A venit servitoarea cu banii. Isi primeste de lei, isi ia ghiozdanul la subsuoara: — Salut cu respect, si Dumnezeu sa va dea bine. Noi, perceptorii, nu prea suntem primiti cu dulceata si cu cafea. Se duce incet, cu pasi marunti si masurati. Aproape de poarta e o loaza cu mixandre frumoase. Se opreste, le admira, se uita inapoi, se codeste si, in sfarsit, se intoarce cu palaria in mana. — Uite ce e. Nu va suparati. Dati-mi voie sa rup si eu doua mixan- dre. Noi n-avem unde pune flori, o odaita, curte nu, nimica nu Si grozav ii plac mixandrele nevesti-mii. |
|||
Pune poezia UN OM pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |