URSUL BUTNAR
Un urs vazand pe-un padurar
De meserie cam butnar
Cum cercuri indoieste
Si in avut sporeste;
A socotit sa-ncerce si el ast mestesug.
La cercuri trebui strung
Si alte cuviinte,
Dar ursului ce-i pasa de practice stiinte:
El are labi, putere, el vrea neaparat;
Iar voia cate fapte pe lume n-a lucrat.
Acum rasuna codrul! Tot ce-i nuia mai groasa,
Din radacina-i scoasa;
Trasnesc, plesnesc copaci, in labi de urs mereu,
Dar lucrul mergea greu.
Vazand asa ursachi la padurar alearga,
Incat sta gata omul asupra lui sa mearga.
“Asculta-ma, vecine! Ian nu te atosa, —
I-a zis degraba ursul, caci vorba nu-i asa.
Eu am venit cu pace si-ti fac o intrebare:
Tu-ndoi la cercuri bine, apoi de ce eu, care
Acum de doua zile muncesc necontenit,
Multime de padure in laba-mi se sfarmara,
Facandu-o ciurcele, sa-ncarci tu mii de cara,
Si nici un cerc n-am indoit.
Spune-mi de este oare
Vreun secret ascuns?”
— Asa: el sta-n aceea, — lui omul i-a
raspuns, —
Ce tu n-ai din nascare,
Si-anume: in rabdare!
Autor: Povesti
Poezia URSUL BUTNAR de Povesti
|
