URSUL PACALIT DE VULPE
Era odata o vulpe vicleana, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte
intreaga dupa hrana si nu gasise nicaieri. .acandu-se ziua alba, vul-
pea iese la marginea drumului si se culca sub tufa, gandindu-se ce sa
mai faca, ca sa poata gasi ceva de mancare.
Sezand vulpea cu botul intins pe labele de dinainte, ii vine miros
de peste. Atunci ea ridica putin capul si, uitandu-se la vale, in lungul
drumului, zareste venind un car tras de doi boi.
Bun! gandi vulpea. Iaca hrana ce-o asteptam eu. Si indata iese
de sub tufa si se lungeste in mijlocul drumului, ca si cum ar fi fost
moarta.
Carul apropiindu-se de vulpe, taranul ce mana boii o vede si,
crezand ca-i moarta cu adevarat, striga la boi: Aho! aho! Boii se opresc.
Taranul vine spre vulpe, se uita la ea de aproape si, vazand-o ca nici
nu sufla, zice: Bre! da cum naiba a murit vulpea asta aici?! Ti!... ce
frumoasa cataveica am sa fac nevestei mele din blana istui vulpoi!
Zicand asa, apuca vulpea de dupa cap si, tarand-o pana
la car, se
opinteste s-o arunca deasupra pestelui. Apoi striga la boi: hais! Joi-
an, cea! Bourean. Boii pornesc.
Taranul mergea pe langa boi si-i tot indemna sa mearga mai iute,
ca s-ajunga degraba acasa si sa ia pielea vulpii.
Insa, cum au pornit boii, vulpea a si inceput cu picioarele a impinge
pestele din car jos. Taranul mana, carul scartaia, iar pestele
din car cadea.
Dupa ce hoata de vulpe a aruncat o multime de peste pe drum,
bini...sor! sare si ea din car si, cu mare graba, incepe a strange pestele
de pe drum. Dupa ce l-a strans gramada, il ia, il duce la bizunia sa si
incepe a manca, ca ta...re-i mai era foame!
Tocmai cand incepuse a manca, iaca vine la dansa ursul.
Buna masa, cumatra! Ti!!! da ce mai de peste ai! Da-mi si mie,
ca ta...re! mi-i pofta!
Ia mai pune-ti pofta-n cui, cumatre, ca doar nu pentru gustul
altuia m-am muncit eu. Daca ti-i asa de pofta, du-te si-ti moaie coada-n
balta, si-i avea peste sa mananci.
Invata-ma, te rog, cumatra, ca eu nu stiu cum se prinde pestele.
Atunci vulpea ranji dintii si zise: Alei, cumatre! da nu stii ca nevoia
te duce unde nu-ti e voia si te-nvata ce nici gandesti? Asculta, cumatre:
vrei sa mananci peste? Du-te deseara la baltoaca cea din marginea
padurii, vara-ti coada-n apa si stai pe loc, fara sa te misti, pana
de-
spre ziua; atunci smunceste vartos spre mal si ai sa scoti o multime
de peste, poate indoit si-ntreit de cat am scos eu .
Ursul, nemaizicand nici o vorba, alearga-n fuga mare la baltoaca
din marginea padurii si-si vara-n apa toata coada!...
In acea noapte incepuse a bate un vant rece, de ingheta limba-n
gura si chiar cenusa de sub foc. Ingheata zdravan si apa din baltoaca,
si prinde coada ursului ca intr-un cleste. De la o vreme ursul, ne-
maiputand de durerea cozii si de frig, smunceste o data din toata
puterea. Si, sarmanul urs, in loc sa scoata peste, ramane far de coada!
Incepe el acum a mornai cumplit s-a sari in sus de durere; si-nciu-
dat pe vulpe ca l-a amagit, se duce s-o ucida in bataie. Dar sireata
vulpe stie cum sa se fereasca de mania ursului. Ea iesise din bizunie
si se varase in scorbura unui copac din apropiere; si cand vazu
pe urs
ca vine far de coada, incepu a striga:
Hei, cumatre! Dar ti-au mancat pestii coada, ori ai fost prea
lacom s-ai vrut sa nu mai ramana pesti in balta?
Ursul, auzind ca inca-l mai ia si in ras, se inciudeaza si mai tare si se
repede iute spre copac; dar gura scorburii fiind stramta, ursul nu putea
sa incapa inlauntru. Atunci el cauta o creanga cu carlig si incepe a cotrobai
prin scorbura, ca sa scoata vulpea afara si sa-i dea de cheltuiala...
Dar cand apuca ursul de piciorul vulpii, ea striga : Trage, nataraule!
mie nu-mi pasa, ca tragi de copac... Iar cand anina carligul de co-
pac, ea striga: Valeu, cumatre! nu trage, ca-mi rupi piciorul!
In zadar s-a necajit ursul, de-i curgeau sudorile, ca tot n-a putut
scoate vulpea din scorbura copacului.
Si iaca asa a ramas ursul pacalit de vulpe!
Autor: Povesti
Poezia URSUL PACALIT DE VULPE de Povesti
|
