Ursul påcålit de vulpe Ion Creangå
Era odata o vulpe vicleana, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte
intreaga dupa hrana ¿i nu gasise nicairi.
Facandu-se ziua alba, vulpea iese la marginea drumului ¿i
se culca sub o tufa, gandindu-se ce sa mai faca,
ca sa poata gasi ceva de mancare.
Sezand vulpea cu botul intins pe labele de dinainte, ii
vine miros de pe¿te. Atunci ea radica puiin capul ¿i,
uitandu-se la vale, in lungul drumului, zare¿te venind
un car tras de doi boi.
- Bun ! gandi vulpea. Iaca hrana ce o a¿teptam eu. Si
indata iese de sub tufa ¿i se lunge¿te in
mijlocul drumului, ca ¿i cum ar fi fost moarta.
Carul apropiindu-se de vulpe, iaranul ce mana boii o vede
¿i, crezand ca-i moarta cu adevarat, striga
la boi : Aho ! aho ! Boii se opresc. saranul vine spre vulpe, se
uita la ea de aproape ¿i, vazand-o ca nici nu
sufla, zice : Bre! da cum naiba a murit vulpea asta aici ?! Ti! ce frumoasa
caiaveica am sa fac nevestei mele din blana istui vulpoiu
! Zicand a¿a, apuca vulpea de dupa cap ¿i, tarand-o
pana la car, se opinte¿te ¿-o arunca deasupra
pe¿telui. Apoi striga la boi: hais! Joian, cea ! Bourean. Boii
pornesc.
saranul mergea pe langa boi ¿i-i tot indemna
sa mearga mai iute, ca s-ajunga degraba acasa
¿i sa ieie pelea vulpei.
Insa, cum au pornit boii, vulpea a ¿i inceput cu picioarele
a impinge pe¿tele din car jos. saranul mana, carul
scariaia, ¿i pe¿tele din car cadea.
Dupa ce hoaia de vulpe a aruncat o muliime de pe¿te
pe drum, bine...¿or ! sare ¿i ea din car ¿i, cu mare graba,
incepe a strange pe¿tele pe drum. Dupa ce l-a strans
gramada, il ia, il duce la vizuina sa ¿i incepe
a manca, ca ta...re-i mai era foame !
Tocmai cand incepuse a manca, iaca vine la dansa
ursul.
- Buna masa, cumatra ! Ti !!! da ce mai de pe¿te ai
! Da-mi ¿i mie, ca ta...re ! mi-i pofta !
- Ia mai pune-ii pofta-n cuiu, cumatre, ca doar nu pentru
gustul altuia m-am muncit eu. Daca ii-i a¿a de pofta,
du-te ¿i-ii moaie coada-n balta, ca mine, ¿i-i avea
pe¿te sa mananci.
- Invaia-ma, te rog, cumatra, ca eu nu ¿tiu
cum se prinde pe¿tele.
Atunci vulpea ranji dintii ¿i zise : Alei, cumatre
! da nu ¿tii ca nevoia te duce pe unde nu-ii e voia ¿i
te-nvaia ce nici nu gande¿ti ? Asculta, cumetre
: vrei sa mananci pe¿te ? Du-te desara la baltoaga
cea din marginea padurei, vara-ii coada-n apa
¿i stai pe loc, fara sa te mi¿ti, pana
despre ziua; atunci smuce¿te vartos spre mal ¿i ai
sa scoii o muliime de pe¿te, poate indoit ¿i
intreit de cat am scos eu.
Ursul, nemaizicand nici o vorba, alearga-n fuga mare la baltoaga
din marginea padurei ¿i-¿i vara-n apa
toata coada !...
In acea noapte incepuse a bate un vant rece, de ingheiat
limba-n gura ¿i chiar ¿i cenu¿a de sub foc. Ingheaia
zdravan ¿i apa din baltoaga, ¿i prinde coada
ursului ca intr-un cle¿te. De la o vreme, ursul, nemaiputand
de durerea cozei ¿i de frig, smuce¿te o data din toata
puterea. Si, sarmanul urs, in loc sa scoata pe¿te,
ramane far de coada !
Incepe el acum a mornai cumplit ¿-a sari in sus
de durere; ¿i-nciudat pe vulpe ca l-a amagit, se duce s-o
ucida in bataie. Dar ¿ireata vulpe ¿tie cum
sa se fereasca de mania ursului. Ea ie¿ise din bizunie
¿i se varase in scorbura unui copac din apropiere;
¿i cand vazu pe urs ca vine far de coada, incepu
a striga:
- Hei, cumatre ! Dar t-au mancat pe¿tii coada, ori ai fost
prea lacom ¿-ai vrut sa nu mai ramaie pe¿ti
in balta?
Ursul, auzind ca inca-l mai ie ¿i in ras, se
inciudeaza ¿i mai tare ¿i se repede iute spre copac;
dar gura scorburei fiind stramta, ursul nu putea sa incapa
inlauntru. Atunci el cauta o creanga cu carlig,
¿i incepe a cotrobai prin scorbura, ca sa scoata
vulpea afara, ¿i sa-i deie de cheltuiala... Dar cand
apuca ursul de piciorul vulpei, ea striga: "Trage, nataraule
! mie nu-mi pasa, ca tragi de copac..." Iar cand anina
carligul de copac, ea striga : "Valeu, cumatre ! nu trage,
ca-mi rupi piciorul !"
In zadar s-a nevajit ursul, de-i curgeau sudorile, ca tot
n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului.
Si iaca a¿a a ramas ursul pacalit de vulpe !
Autor: Povesti
Poezia Ursul påcålit de vulpe Ion Creangå de Povesti
|
