URSUL SI VULPEA Raymond ROCA

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Raymond ROCA "URSUL SI VULPEA"
POVESTE DIN MUNTII CARPATII (ROMANA)

Traia odata pe muntele Vladeasa din Carpatii Apuseni un urs brun-roscat pe care il chema Pandele. Din zori si pana-n seara batea padurile in cautarea celor de-ale gurii. Pandele era un urs bun. Niciodata nu facuse nici un rau altor animale nici macar celor in doua picioare. Hrana lui de baza erau fructele de padure fragute zmeura pere si mere padurete ghinda si radacini. Pentru bunatatea lui primea din cand in cand de coanele albine cate un fagure de miere.

Pandele era prieten chiar si cu Dalila vulpea cea hotomana tot incercand sa o faca sa renunte la pasaret si sa se indoape cu fructe si legume care sunt mult mai sanatoase pentru stomac si se gasesc din abundenta in padure . Dupa multe vorbe duioase la ureche si sfaturi pline de talc Pandele o convinse pe „spaima zburatoarelor” sa devina vegetariana. De cand trecuse la noua dieta Dalila era vesela mai vioaie si mirosea bine a menta si busuioc. Pentru ca stia sa cante frumos toti taranii din imprejurimi o invitau la petreceri si sindrofii. Vulpea-primadona ajunsese sa cante in duet chiar si cu cocosii.

Intr-o zi Pandele a avut un accident care era sa-l coste viata. Luandu-si pranzul la un tufis de mure a calcat din greseala intr-un spin de maces care s-a rupt intrandu-i adanc in talpa piciorului. Rana s-a infectat si ursul nostru suferea ca un erou. Dupa cateva zile de chin si durere nu a mai putut sa-si asigure hrana de toate zilele. Flamand slabit si bolnav zacea intr-o scorbura la radacina unui stejar asteptandu-si sfarsitul.

Intr-o dimineata cumatra Dalila fredonand bine dispusa un cantecel la moda despre un berbec suparat pe nea Alecu trecu prin fata vizuinei unde stia ca-si are salasul amicul Pandele.

- Pandeliiica! Lica-Pandelica! striga ea ce mai faci iubitule?
- Moor mor mormai cu greu Pandele.

Vulpea intra repede in vizuina ursului si il vazu pe acesta zacand cuprins de durere.

- Pandelas draga! Ce ai patit? Ce-i cu tine esti bolnav?
- Mor mooor ingaima Pandele si isi pierdu cunostinta.

Vulpea speriata si ingrozita iesi afara din vizuina lui Pandele si incepu sa strige cat o tinea gura dupa ajutor. Multe animale au auzit-o si au venit in graba sa vada ce se intampla. Toata lumea il iubea pe ursul Pandele dar nimeni nu-i putea gasi leacul. Aparura chiar si cativa mocani din imprejurimi dar si dansii dadura nedumeriti din umeri. Dalila deveni din ce in ce mai disperata. Dintr-o greseala calca pe arici si intepandu-se sari in sus de doi metri scotand un chiot de victorie.

- Evrica! Evrica!
- Erica-aau! Pe nevasta mea o cheama Erica nu Evrica! spuse aproape plangind Socrate -; ariciul.
- Nu ma intereseaza cum o cheama pe nevasta-ta! Evrica am zis nu Erica! Evrica striga din nou triumfator vulpea. Am gasit solutia ca sa-l facem bine pe Pandelas.

A cerut de la un taran un briceag ascutit si s-a repezit cu el spre buba lui Pandele. Toata lumea a ramas inmarmurita de cruzimea vulpii. Inimile tuturor s-au oprit. Dalila cu grija foarte stapana pe sine cu o indemanare de chirurg a infipt varful briceagului in umflatura lui Pandele. Ursul a scos un urlet si-a dat ochii peste cap. Toti au crezut ca acesta a fost sfarsitul bunului urs. Dar nu! Buba s-a spart si din ea s-a scurs tot raul si veninul. Abia atunci cei prezenti au inteles iscusinta si priceperea de doftoreasa a vulpii. Dupa ce a spalat bine rana cu apa de izvor si a invelit-o in niste frunze si ierburi de leac codana a inceput sa se invarta in jurul ursului boscorodind cuvinte magice neintelese de muritorii de rand:

„Ierburi si descantece
rana sa o vindece
iesi afara maracine
sa se faca ursu’ bine!”

Nu a trecut mult timp si Pandele a deschise ochii scotand un urlet de au ramasera cu toti intepeniti. Vazandu-i holbati la dansul intreba:

- Ce se intampla cu mine mai traiesc?
- Da raspunse Dalila si-o sa te faci bine.

Ursului ii aparu un zambet pe coltul botului si incerca sa-si miste labele. Era totusi prea slabit sa se poata ridica. Cei prezenti ii povestira de spaima prin care trecusera si de priceperea si indemanarea vulpii. Acesta ii multumi codanei si ii spuse ca-i va ramane dator toata viata.

In zilele urmatoare Dalila i-a mai doftoricit bolnavului rana i-a adus mancare si in scurt timp l-a pus pe picioare. A devenit iar vioi si prietenos si toata ziua se invartea in jurul vulpii. Impreuna se duceau pe la ospete si chiolhanuri unde primadona Dalila canta frumos iar unchiul Pandele juca pana isi facea basici in talpi:
“Joaca tutu’ cu mutu’
de tremura pamantu’
joaca si mosu’ Martin
c-a baut tuica si vin!”

Anii au trecut repede Dalila s-a maritat cu Lache un vulpoi de peste deal si au facut o droaie de puisori. Fiind de soi bun toti cantau frumos. Infiintara grupul vocal „Fox” cu care au dat spectacole in toate padurile si satele din imprejurimi. Pandele care nu gasise pe nicaieri o ursoaica pe placul lui ramase burlac. Deveni mai morocanos mai singuratic si incepu sa se vaiete toata ziua: „Mor mor mor mor!”. Cine il auzea radea de el stiind ca glumeste. Tot Dalila a fost cea care l-a scos din starea lui de izolare invitandul sa cante cu ai ei. Acesta n-a prea inteles la inceput cum un urs poate sa faca parte dintr-un cor vulpesc dar apoi maestra l-a lamurit ca orice grup vocal serios are nevoie de un bas sau bariton. Cu cateva lectii de canto primite de la vulpe ursul a devenit in scurt timp un adevarat artist.

Au batut lumea in lung si-n lat pana cand intr-o zi au ajuns intr-un oras mare. Acolo au dat un spectacol in arena circului local. Veni tot orasul sa-i vada! Succesul ii incununa devenind faimosi. Acolo Pandele o cunoscu pe Raisa o minunata ursoaica polara de care se indragosti nebuneste. Aceasta facuse parte din trupa unui circ rusesc care daduse faliment. Acum nefericita umplea o cusca a menajeriei fara sperante de a fi eliberata. Ursul nostru se indragosti atat de tare incat incepu sa sufere. Isi pierdu chiar si frumoasa-si voce. Slabi si nu mai avea chef de nimic stiind ca frumoasa Raisa e inchisa dupa gratii. Lache si Dalila isi dovedira din nou prietenia fata de urs. Facura targ cu stapanul circului un betiv notoriu si o cumparara pe captiva pentru doua lazi cu vodka. Aceasta afacere i-a usurat pe marinimosii prieteni de toate economiile pe care le aveau de pe urma spectacolelor. Mare a fost bucuria lui Pandele cand a vazut-o pe Raisa in cortul sau. Acesta ii ceru laba fetei adica o intreba daca vrea sa-i fie nevasta si bucurosi se casatorira cu mare alai. Nunta a durat o saptamana dupa care au plecat sa-si sarbatoreasca luna de miere la munte. Raisa care suferea mereu de caldura era tare fericita ca acolo gasise o clima mai rece. L-a convins pe Pandele sa se stabileasca acolo si si-au facut barlogul intr-o mica pestera de langa un lac alpin.

Veni iarna cu zapada si ger cu viscol si nameti. Pandelas al nostru cu gandul la hibernare motaia tot timpul si deveni din ce in ce mai ursuz si posac. Raisa in schimb era fericita. Frigul o facea sa se simta ca acasa la cercul polar. De data aceasta ea a fost cea care i-a gasit leacul nefericitului sot. A facut o copca in ghiata lacului si ii aducea zilnic peste proaspat. Pandele avand ce manca nu mai simti nevoia sa dormiteze peste iarna. Se si ingrasa putin fapt care il ajuta sa suporte frigul mai bine. Odata cu venirea primaverii Raisa ii dadu o veste care il bucura foarte mult. In curand vor avea puisori! Peste cateva luni Raisa a nascut doi ursuleti gemeni de culoare alba. Ii numira Tum si Gum si erau foarte dragalasi. Nu trecu nici o luna de la nasterea juniorilor ca acestora incepura sa le apara pe blanita alba pete brune. Semanau cu niste dalmatieni ursesti. Ori cine ii vedea se minuna. Nu mult dupa aceea au plecat intr-o excursie foarte frumoasa pe meleagurile de unde era originar Pandele. De fapt li-se facusera dor de Dalila si familia ei. Mare a fost bucuria intalnirii. Au venit ca la urs multe vietuitoare ale padurii sa vada minunatii ursuleti. Reinfiintara grupul „Fox” cu care au dat toata vara o multime de spectacole. Adunau banut langa banut deoarece isi pusesera in gand sa plece cu totii in vizita la Polul Nord locurile natale ale Raisei.

Si astfel se termina povestea noastra cu ursul cel bun si vulpea cea desteapta animale care si-au castigat faima mare devenind personaje celebre in toate povestirile bunicilor catre nepotii lor…