VARUL PRIMARE
Sub lavite-n camara
Toti soarecii de frunte facuse-odinioara
Sfat mare intre ei,
La care hotarase cu multa scumpatate,
Ca in a lor cetate
Sa nu se-ngaduiasca nici unul din acei
Ce nu vor avea coada; pe un temei puternic,
Ca soarecul nevrednic
Sa-si crute coada sa,
La intamplari mai grele
Cetatea va lasa
In prada matei rele.
Se vede ca ei coada o au semn de trufie,
Sau merit osebit;
Precum la noi fu barba cu titlu de cinstit.
Oricum pricina fie,
A soarecilor act
Sub lavite la tact
S-au pus in implinire.
La urmatoarea insa obsteasca intrunire,
Un soarec fara coada cu cei de frunte sta
Si pricini cerceta.
Alt soricel cu laba vecinul isi ghionteste
Soptindu-i: “Nu vezi, frate, ce rau ni se gateste!
Cum poate fi primit
Un soarec prihanit
In asta preacinstita de cozi lungi adunare?
Si tu, batran ales,
Pazesti tacere mare”.
— Pazesc tacere, draga, caci el mi-i var primare.
— Destul, am inteles.
Nici in vizunii, oare,
Hatarul lege n-are?
Autor: Povesti
Poezia VARUL PRIMARE de Povesti
|
