Poeziile.com - Home

  Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romane Poezii frumoase pe teme Poeti membri ai clubului poetilor tineri Poeziile mele


 
Poetul zilei
Ion Stratan
(1955 - 2005)

16 Poezii

Poezia de azi

Cornul de aur al baiatului
de Mircea Ivănescu
scena de dimineata cornul sunand departat,
prin hatisurile albastrii, chemarea la vanatoare glasul

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































VIATA LUI ESOP

Vezi toate poeziile din albumul Povesti

Multi au cercetat firea lucrurilor omenesti, si au invatat pe
urmasi; iar Esop, ca si cum de la Dumnezeu ar fi fost insuflat,
mai pe toti foarte mult i-a intrecut. Caci nici talcuirea, nici
cuvantarea, nici din istoria cea mai dinainte de el invatand, ci cu
fabule, adica cu pilde si povatuiri vaneaza mintile care-l asculta,
asa ca oamenii se rusineaza de a face sau de a gandi aceea ce nici
paserile, nici animalele nu fac; si iarasi de a nu se deprinde intru
cele ce se zice, caci dobitoacele, in vreme, cu intelepciune s-au
deprins, unele din mari primejdii scapand, iar altele foarte mare
folos dobandind. Drept aceea, acesta care si-a pus viata ca o icoana
politicii filosofice, si mai multi cu faptele decat cu cuvintele
invatand, de neam se trage din orasul Amorion al Frigiei, care se
cheama mare. Insa din intamplarea norocului era rob, pentru care
lucru foarte frumoasa si adevarata mi se pare zisa lui Platon, cum
ca: „Mai totdeauna, firea si legea se impotrivesc una alteia“. Caci
mintea lui Esop, firea a facut-o sloboda; iar legea oamenilor i-a
dat trupul robiei. Dar nici asa n-a putut sa-i strice slobozenia mintii
si, desi la multe lucruri si in osebite locuri ii purta trupul, din
scaunul mintii sale tot nu l-a putut misca. Si n-a fost numai rob,
ci si foarte urat, mai urat chiar decat toti oamenii; avea capul
ascutit, nasul turtit, buzele negre (de unde-si capatase si numele,
caci Esop si etiop, adica negru, totuna e), burduhos, adica cu
pantecele prea mare, cu spata strambata in afara si garbov. Dar
ce e si mai rau, era gangav, asa de gangav ca foarte cu greu i se
intelegea cuvantul. Toate acestea se vede a fi adus lui Esop robia;
caci fiind cu trupul asa, ar fi fost o minune de-ar fi scapat de robie.

Ci cu trupul asa a fost Esop, insa cu mintea foarte intelept era,
si spre toata talcuirea si gandirea sprinten.
Deci stapanul sau, ca si cum la nici un lucru de casa nu l-ar fi
socotit vrednic, il trimetea la camp ca sa sape; iar el, ducandu-se,
foarte cu stradanie sapa pamantul. Iara odata ducandu-se stapa-
nul sau la camp ca sa vada lucratorii, un om culese niste smochine
frumoase cu care il cinsti si, parandu-i bine de frumusetea smochinelor,
porunci slugii sale Agatopod ca sa le pastreze si sa i le dea
dupa ce va veni de la baie. Deci facandu-se asa si Esop intrand sa
caute ceva in casa, Agatopod a luat aici prilej si a zis catra alta sluga:
— Asculta-ma, haide sa mancam amandoi smochinele acestea,
si cand va intreba stapanul de ele, vom marturisi amandoi impotriva
lui Esop, cum ca el a intrat in casa si pe ascuns le-a mancat;
si aceasta minciuna va fi crezuta de stapanul nostru, fiindca cu
adevarat Esop a intrat in casa, si apoi unul singur nimic nu va
putea impotriva a doi, mai ales ca nici martori nu are, si nu va
putea cracni.
Si asa intelegandu-se aceste slugi au si savarsit isprava lor, iar
pe cand mancau cu pofta mare, dupa fiecare smochina ziceau
ranjind:
— Vai tie, ticaloase Esoape!
Iar dupa ce s-a intors stapanul de la baie, a cerut smochinele;
si auzind ca Esop le-a mancat, manios a poruncit sa-l cheme
indata. Si a zis:
— Spune-mi, o, blastamatule, cum ai indraznit de ai intrat in
casa si ai mancat smochinele cele mie pregatite?
Iar el, cazand la picioarele stapanului, se ruga sa-l ingaduiasca
putintel. Apoi alergand, a luat apa calda si a baut-o si, varandu-si
degetele in gura, a varsat numai apa fiindca nimic nu mancase
inca, si acum se ruga ca si cei ce l-au parat sa faca asemenea, ca
sa se arate cine a mancat smochinele. Iar stapanul mirandu-se de
mintea lui, a poruncit ca si ceilalti sa faca asa. Insa ei au fost socotit
ca sa bea apa, iar degetele sa nu le vare in gat, ci sa le intinda

numai pe langa masele crezand ca asa n-are sa li se intample
nimic. Dar de-abia au ispravit de baut apa, si, calda fiind, li s-a
facut greata si de indata, fara nici o alta sila, au lepadat smochinele.
Atunci stapanul, vazand cu ochii sai viclenia si rautatea slugilor,
a poruncit de i-a batut goi cu nuiele, si asa au cunoscut si ei
zicatoarea: „Cel ce sapa groapa altuia cade singur intr-insa“.
Iar a doua zi, intorcandu-se stapanul la oras si Esop sapand
ogorul dupa cum avea porunca, niste oameni care ratacisera calea
au dat de dansul si l-au rugat, pentru numele lui Dumnezeu, sa
le arate drumul catra oras: iar el i-a dus mai intai subt umbra unui
copac, i-a ospatat cu cele ce avea si el de mancare, si apoi le-a aratat
drumul ce cautau. Deci ei, pentru ospatare si pentru povatuire,
foarte mare dragoste au aratat catra dansul, si au ridicat mainile
catra cer si au rugat pe Dumnezeu pentru facatorul lor de bine.
Iar Esop, intorcandu-se si fiind ostenit de lucru si de zaduf, s-a
culcat si a visat ca vede norocul stand langa sine si dandu-i
dezlegarea limbii si cursul graiului, si invatatura fabulelor. Deci
in curand desteptandu-se, a zis:
— Oh, cat de dulce dormii si ce frumos vis vazui! Si iata ca
bine si fara de zabava vorbesc: bou — magar — grebla! Pre legea
mea, stiu de unde-mi vine acest bine; pentru ca am fost milostiv
catra calatori, s-a milostivit spre mine Dumnezeu; drept aceea, a
face bine este a avea buna nadejde.
Si asa bucurandu-se Esop iarasi a inceput a sapa.
Ci iata ca Zino, mai-marele tarinii, ducandu-se la muncitori, a
inceput a bate pe unul pentru o gresala mica. Esop indata a strigat:
— Omule, pentru ce bati asa de cumplit pe cel ce nici un rau
nu ti-a facut, dupa cum pe toti fara de nici o socoteala si in toate
zilele ii bati? Cu adevarat ca voi spune aceasta stapanului!
Si Zino, auzind aceste de la Esop, foarte mult s-a spaimantat,
si a zis intru sine: „De vreme ce Esop a inceput a vorbi, nici un
folos nu voi avea; pentru aceea ma voi duce si-l voi pari inaintea
stapanului, mai inainte de a face el aceasta si de a fi izgonit eu

din slujba“. Acestea zicand, a si plecat la oras si, intrand tulburat
in casa stapanului, a zis:
— Sa fii sanatos, stapane!
Iar stapanul a intrebat:
— Pentru ce esti tulburat?
Iar Zino raspunse:
— Ciudat lucru s-a intamplat in tarina, stapane!
— Ce? Au doara vreun pom mai inainte de vreme a rodit? Sau
poate vreun animal peste fire si-a dat prasila?
— Nu e nici una din acestea, ci Esop, care pana acum era ca si
mut, a inceput acuma a grai!
La acestea stapanul a zis:
— Si tu socotesti aceasta drept minune, si ca spre nici un bine
nu-ti va fi?
— Adevarat ca ocarile ce le-a grait impotriva mea le tac,
stapane, dar el si pe tine, si chiar pe Dumnezeu foarte urat huleste.
Acestea auzind, stapanul, s-a maniat si a zis lui Zino:
— Iata, iti dau tie pe Esop; vinde-l, daruieste-l, fa ce vrei cu el!
Iar Zino luand sub puterea sa pe Esop si spuind acestuia ca de
acum el ii este stapan, Esop a zis:
— Ce-ti va placea tie fa cu mine!
Insa s-a intamplat atunci ca un oarecare negutator, vrand sa
cumpere dobitoace, trecea prin tarina aceea si a intrebat pe Zino
de are niscareva dobitoace de vanzare. Iar Zino i-a raspuns:
— Dobitoc de vanzare nu am, ci am un fecior rob, pe care, de
vrei sa-l cumperi, ti-l voi arata.
Deci negutatorul ceru sa-i arate robul si Zino a chemat pe Esop.
Vazand pe Esop, negutatorul a ras si a zis catra Zino:
— De unde ai capatat aceasta oala? Oare butuc de copac, sau
om este? Ca de n-ar avea glas omenesc, ai gandi ca-i un foi umflat;
de ce m-ai impiedicat din cale pentru aceasta slutenie?
Si zicand acestea, pleca de acolo. Dar Esop, mergand dupa
el, a zis:

— Ramai!
Negutatorul i-a raspuns, intorcandu-se:
— Du-te de la mine, caine urat!
Iar Esop:
— Spune-mi, pentru ce ai venit aici?
Negutatorul raspunse:
—Slutenie! Ca sa cumpar ceva bun; de tine, fiindca nu esti de
nici o treaba si putred, n-am nevoie.
Iar Esop a zis:
— Cumpara-ma si crede ca mult iti voi putea ajuta.
Negutatorul il intreba:
— In ce lucru ai putea sa ma ajuti, de vreme ce in totul esti
uraciune?
Iar Esop ii raspunse:
— Au nu ai acasa copii rai si plangatori? Pune-ma sa-i priveghez,
si le voi fi lor in loc de burduhoaie, de se vor speria.
Iar negutatorul razand de aceasta a zis lui Zino:
— Cu cat vinzi acest vas rau?
Iar el a raspuns:
— Cu trei bani!
Si negutatorul platindu-i indata a zis:
— Nimic am dat, nimic am luat.
Si calatorind si viind negutatorul acasa, doi copii care erau
inca in bratele mamei lor, vazand pe Esop, s-au speriat si-au
inceput sa tipe; iar Esop zise indata catra negutator:
— Iata ca s-a implinit ce ti-am fagaduit!
Iar el, razand, a intrat in casa zicand buna ziua celorlalte slugi.
Si intrand si Esop le-a dat buna ziua; iar ei vazandu-l ziceau:
— Ce rau s-a intamplat stapanului nostru ca a cumparat sluga
asa urata? Cum se vede, pentru ocara casei l-a cumparat!
Si nu dupa multa vreme, negutatorul a poruncit slugilor sa
pregateasca cele trebuincioase la drum, ca a doua zi aveau sa plece
in Asia. Iar ei indata si-au impartit sarcinile; dar Esop se ruga de
ei ca sa-i dea lui o povara mai usoara, ca unui rob ce e de curand

cumparat si care nu-i inca deprins cu acest fel de slujbe. Iar ei au
zis ca-l iarta, macar de n-ar vrea nimic sa ia; iar Esop le-a zis ca
nu se cade sa fie fara lucru cand toti lucreaza. Si l-au lasat sa ia
ce va vroi. Deci el, uitandu-se incoace si incolo, a luat un sac plin
de paini, pe care doi trebuiau sa-l ridice si i-a rugat sa-i ajute ca
sa-l puna pe umar. Iar ei radeau si ziceau ca nimeni nu-i mai nebun
ca acest prost blestemat, pentru ca mai nainte cerea povara mai
usoara sa o duca, si acuma el singur si-a ales pe cea mai grea din
toate; insa se cade a-i implini pofta; si ridicand sacul, l-au pus in
spatele lui Esop. Iar ingreuindu-i-se umerii, Esop se clatina in toate
partile. Si vazandu-l stapanul s-a mirat de el foarte si a zis:
— Fiindca Esop e stradalnic la lucru, si-a plinit pretul sau, caci
povara cat un dobitoc a luat.
Iar cand a sosit vremea pranzului, i-a poruncit lui Esop sa
imparteasca paine, si multi mancatori fiind, sacul pe jumatate s-a
golit; de aceea dupa pranz mai usurandu-se, Esop mai tare
mergea. Iar seara si cealalta paine mancand-o, a doua zi sacul
gol l-a luat, si inaintea tuturor mergea, incat celelalte slugi, vazandu-l
ca-i intrece pe toti, se indoiau daca acela este Esop sau vreun altul
si, cunoscandu-l ca el este, s-a mirat, caci aceasta secatura de om,
decat toti mai intelepteste a facut, alegand painile care se mananca
si se sfarsesc, iar ei au luat alte sarcini care tot intregi raman.
Iar sosind negutatorul la Efes, pe ceilalti robi cu dobanda i-a
vandut, si i-a mai ramas gramaticul, cantaretul si Esop. Si i-a zis
oarecine ca de aici sa treaca in ostrovul Samos, caci acolo cu mari
preturi isi va vinde robii: si sosind negutatorul in Samos, pe
gramatic si pe cantaret i-a imbracat in haine noi si i-a scos pe
amandoi la targ; iar pe Esop, fiindca nicidecum nu-l putea
impodobi, imbracandu-l cu o haina de sac, l-a pus in mijlocul celor
doi, ca sa se mire de el cei ce-l vor vedea, zicand:
— De unde este aceasta uraciune care si pe ceilalti ii face urati?
Iar Esop, macar ca multi il batjocoreau, sta cu indrazneala,
uitandu-se la ei.

Atunci locuia in Samos un oarecare filosof cu numele Xantos.
Si ducandu-se el in targ si vazand pe cei doi robi impodobiti, iar
in mijlocul lor pe Esop, s-a mirat de intelepciunea negutatorului,
ca de aceea a pus pe cel urat in mijloc, pentru ca ceilalti sa arate
mai frumosi decat sunt. Deci viind mai aproape, a intrebat pe
cantaret de unde este. El a raspuns:
— Din Capadochia.
Xantos iarasi l-a intrebat:
— Dara ce stii?
El raspunse:
— Toate.
La acest raspuns, Esop a ras. Iar ucenicii lui Xantos, vazand pe
Esop razand si aratandu-si dintii, indata au gandit ca vad o
dihanie; si unul zicea ca este hernie, dar care are si dinti, iar altul
a zis ca n-a ras, ci a ranjit. Deci voind toti sa stie pentru ce a ras,
unul dintr-insii l-a intrebat ca sa le spuna; iar Esop i-a raspuns:
— Du-te, oaie de mare.
Atunci acela s-a rusinat de cuvintele acestea si indata s-a dus.
Dupa aceea Xantos a zis catra negutator:
— Cat pret are cantaretul?
El i-a raspuns:
— O mie de bani.
Xantos, auzind asa mare pret, s-a dus la celalalt rob si, intreba
ndu-l pe acela de unde este, i-a raspuns ca-i din Lidia. Si iarasi
a intrebat:
— Ce stii?
Si el a raspuns:
— Toate.
Esop, auzind acest raspuns, iarasi a ras, si iarasi unul dintre
ucenicii lui Xantos se mira pentru ce rade el la toti; iar un altul
dintre dansii i-a zis acestui ce se mira:
— De vrei sa te cheme si pe tine tap de mare, intreaba-l!
Iar Xantos a intrebat iarasi pe negutator:

— Ce pret are gramaticul?
El i-a raspuns:
— Trei mii de bani.
Xantos, auzind asa mare pret, s-a maniat si s-a intors sa plece.
Deci intrebandu-l ucenicii: au nu i-au placut robii aceia? Xantos
a raspuns:
— Ba mi-au placut, dar am socotit sa nu cumpar rob scump.
Iar unul dintre ucenici a zis:
— Daca-i asa lucrul, nimic nu te opreste sa cumperi pe cel urat,
caci si acesta tot iti va sluji, si noi pretul lui il vom plati.
La aceasta Xantos a raspuns:
— Rusine mi-ar fi, voi sa-i platiti pretul, si eu sa-l cumpar; dar
nici muierea mea, fiindca-i femeie curatica, n-ar suferi sa-i
slujeasca o sluga asa de urata.
Iar ucenicii iarasi au grait:
— Nu trebuie sa asculti de muiere.
Atunci Xantos a zis:
— Sa-l intrebam mai intai pe dansul de stie ceva, ca sa nu
platim in zadar pentru el.
Deci intorcandu-se ei la Esop, Xantos i-a zis:
— Bucura-te!
Iar el a raspuns:
— Au doara ma intristam?
Xantos zise:
— Ma inchin tie!
Iar Esop a raspuns:
—Si eu tie!
Xantos, impreuna cu ceilalti, mirandu-se de aceste raspunsuri,
l-au intrebat:
— Cine esti?
Esop a raspuns:
— Negru.
Iar Xantos zise:

— Nu de asta te intreb, ci de unde esti nascut?
Si Esop raspunse:
— Din pantecele maicii mele.
Iar Xantos vorbi iar:
— Nici aceasta nu intreb, ci in ce loc te-ai nascut?
Iar Esop:
— Nu mi-a spus maica-mea daca m-a nascut sus ori jos.
Si Xantos iar l-a intrebat:
— Dar ce stii sa faci?
Esop a raspuns:
— Nimic.
Iar Xantos:
— Cum asa?
Raspunse Esop:
— Asa, bine; caci acestia au zis ca le stiu toate, si mie nimic
nu mi-au lasat.
De aceasta ucenicii s-au mirat foarte, si au zis:
—Intr-adevar, foarte bine a raspuns, caci nici un om nu este
care sa stie toate, si pentru aceea a ras el.
Xantos iarasi l-a intrebat:
—Vrei sa te cumpar?
Si Esop i-a raspuns:
— Pe mine trebuie sa ma intrebi de aceasta? Cum ti se pare
tie mai bine, asa fa, ori ma cumperi, ori nu; caci nimeni nimic nu
face cu sila; aceasta e in voia ta, si de vrei sa ma cumperi, deschide
punga si numara banii, iar de nu vrei, nu umbla pierzand vremea
in zadar.
Ucenicii iarasi au zis intre dansii:
— Pe Dumnezeu, ca robul acesta a intrecut pe invatator.
Xantos iarasi a zis catra Esop:
—De te voi cumpara, tu vei vrea sa fugi.
Esop, razand, a raspuns:
— Aceasta de voi vrea sa o fac, nu te voi intreba pe tine, ca si
tu mai inainte pe mine.

Xantos zise:
— Bine zici, dar esti urat.
Iar Esop raspunse:
— La minte se cade sa te uiti, o, filosoafe, nu la fata!
Atunci Xantos mergand la negutator l-a intrebat:
— Cu cat vinzi pe acesta?
Negutatorul i-a raspuns:
— Ca sa-mi batjocoresti negotul meu ai venit, de vreme ce lasi
pe robii cei vrednici si alegi pe acest urat; cumpara pe unul dintre
cei doi si pe acesta ti-l voi da adaos.
Xantos zise:
— Ba pe altul nu voi cumpara, ci numai pe acesta.
Iar negutatorul a zis:
— Da sasezeci de bani si ia-l.
Atunci ucenicii indata au dat banii, iar Xantos l-a luat in
stapanire. Si vamesii, afland ca s-a facut ceva vanzare, au venit
de au intrebat:
— Cine a vandut, si cine a cumparat?
Si fiindu-le la amandoi rusine sa spuie, din pricina ca pretul
era mic, Esop, cum sta in mijlocul lor, a strigat:
— Cel vandut eu sunt; cel ce a cumparat, acesta este ; cel ce a
vandut, acesta este; iar de vor tacea ei, eu sunt om slobod.
Dar vamesii razand au iertat vama lui Xantos si s-au dus.
Iar daca au ajuns acasa, Xantos a poruncit lui Esop sa ramaie
afara dinaintea usii, caci isi stia muierea gingasa si se temea sa-i
arate de indata acea uraciune, mai inainte de a o fi instiintat printr-o
vorba frumoasa si glumeata. Si intrand Xantos in casa a zis:
— Doamna, de aci incolo sa nu te mai plangi de slujba care ti-o
fac slujnicile, caci ti-am cumparat un fecior in care vei vedea
frumusetea ce niciodata n-ai mai vazut-o, si care acum sta dinaintea
usii.
Zicand el acestea, slujnicile socoteau ca adevarul graieste, si
tare se sfadeau intre ele, careia dintre dansele sa-i fie barbat sau

mire. Iar muierea lui Xantos a poruncit sa cheme inauntru pe sluga
cea noua, si o slujnica, mai grabnica decat celelalte, socotind
porunca drept logodna, a iesit, strigand pe robul cel nou. Esop a
raspuns:
— Iata-ma-s, aici sunt.
Iar slujnica, spaimantandu-se la vederea lui, i-a zis:
— Sa nu cumva sa intri inlauntru, ca toti vor fugi.
Viind apoi alta, care daca l-a vazut de asemenea s-a cutremurat
de spaima, i-a zis:
— Intra aici, dar sa nu te apropii de mine.
Deci intrand Esop in casa, s-a oprit inaintea doamnei, care,
vazandu-l, si-a intors ochii de la dansul si a zis catra barbatul sau:
— De unde mi-ai adus aceasta slutenie? Alunga-l din fata mea.
Iar Xantos i-a zis:
— Ajunga-ti, doamna, nu batjocori aceasta sluga noua.
Iar doamna a raspuns:
— Bag de sama, Xante, ca m-ai urat pe mine si vrei sa-ti aduci
alta, si fiindca ti-e rusine a-mi zice mie ca sa ma duc din casa ta, de
aceea mi-ai adus aceasta sluga cu cap de caine, ca neputand suferi
eu slujba lui, sa fug. Drept aceea da-mi zestrea mea, ca ma duc.
Iar Xantos infruntand atunci pe Esop pentru ca pe cale ii facuse
ciudate intrebari si multe vorbise, iar acum nimic nu raspunde
muierii, Esop i-a zis:
— Arunca-o in prapastie.
Xantos a strigat:
— Taci, fiara, nu stii ca pe aceasta o iubesc ca pe mine insumi?
Iar Esop raspunzand: „Iubesti pe muierusa?“ Xantos s-a infuriat
mai mult pentru acest raspuns. Atunci Esop, batand cu piciorul
in pamant, a strigat tare:
— Xantos filosoful e stapanit de muiere! Si intorcandu-se catra
doamna sa, a zis: O, doamna, tu ai vrut sa-ti cumpere filosoful
rob tanar si voinic, care sa se uite la tine cand te scalzi goala, si
sa se joace cu tine spre ocara filosofului. O, Euripides, gura ta de

aur a fost cand ai zis: „Multe-s navalirile valurilor marii, multe-s
suflarile cele calde ale apelor si ale focului, greu lucru-i saracia,
grele-s si alte nenumarate rele, dar nimic nu-i asa de greu ca
muierea cea rea!“ Iar tu, o, stapana, daca esti muiere de filosof,
nu vroi sa-ti slujeasca feciori tineri si frumosi, ca nu cumva sa-ti
faci de ocara barbatul.
Ea auzind aceste cuvinte, nimic n-a avut ce sa raspunda, ci a
zis numai catra barbat:
— De unde ai vanat aceasta frumuseta? Caci vorbitor si glumet
se vede putregaiul acesta, si mai bine m-oi impaca cu dansul.
Atunci Xantos zise catra Esop:
— S-a impacat cu tine stapana ta.
Iar Esop zambind raspunse:
— Mare lucru este a imblanzi muierea!
Iar Xantos zise:
— De-acuma taci, ca te-am cumparat sa-mi slujesti, nu sa-mi
raspunzi impotriva!
A doua zi Xantos a poruncit lui Esop sa vie dupa dansul; si s-au
dus amandoi la o gradina sa cumpere legume, si culegand gradinarul
o legatura de legume a luat-o Esop, iar Xantos vrand sa
plateasca pretul legumelor, gradinarul a zis:
— Lasa, doamne, numai o intrebare sa-mi dezlegi. Xantos zise:
— Ce intrebare e aceea?
Atunci gradinarul raspunse:
— Pentru ce legumele pe care eu le sadesc, macar ca adeseori
le sap si le ud, tot mai tarziu cresc decat acelea care rasar de sinele
din pamant, si care mai curand fac samanta, macar ca pentru
acestea nimeni nici o grija n-are?
Iar Xantos, cu toate ca intrebarea era filosoficeasca, nestiind
alt ce sa zica, a raspuns ca, precum altele, asa si acestea se
ocarmuiesc de la purtarea de grija a lui Dumnezeu. Iar Esop fiind
de fata a ras; catra care filosoful zise:
— Razi, ori ma razi?
Iar Esop a raspuns:

— Ba te rad, dar nu pe tine, ci pe cel ce te-a invatat, caci cele
ce se fac din purtarea de grija a lui Dumnezeu, oamenii cei
intelepti le dezleaga. Drept aceea, pune-ma pe mine, si eu voi dezlega
intrebarea.
Deci Xantos, intorcandu-se, zise catra gradinar:
— Nu se cuvine, prietine, ca eu cel ce intr-atatea scoli m-am
desputat, acum in gradina sa dezleg la intrebari. Intreaba dar pe
aceasta sluga a mea si-ti va da deslusiri
Iar gradinarul zise:
— Dar acest urat stie carte? O, ce nenorocire! Ci spune de stii,
o, preabune, dezlegarea lucrului ce-l cerc!
Iar Esop zise:
— Muierea daca se marita a doua oara, pruncilor care i-a
capatat de la barbatul ei cel dintai le este mama adevarata, iar
celor adusi de barbat de la nevasta sa cea dintai le este mastiha,
si pentru aceea multa deosebire este intre acesti copii; caci pe
acei pe care i-a nascut ea, cu dragoste si cu buna grija ii hraneste,
iar pe cei nascuti de la alta ii uraste, si din pizma imputineaza bucatele
lor, si da la fiii sai, caci pe acestia firea ca pe ai sai ii iubeste, iar pe ai
barbatului ca pe niste straini ii uraste. Intr-acest chip si pamantul,
acelora pe care le-a nascut el de la sine le este mama adevarata, iar
acelora ce sadesti tu le este mastiha; de aceea pe cele nascute de la
sine, ca pe niste legiuite, mai bine le hraneste si le incalzeste, iar
celor sadite de tine, ca unor straine, nu le da atata hrana.
Iar gradinarul multamindu-i zise:
— Crede-ma ca din mare grija si indoiala m-ai mantuit; du-te
dar, du legumele in cinste, si de cate ori vei avea nevoie ca la
gradina ta vino si-ti ia.
Iar dupa cateva zile Xantos s-a dus la scaldatoare si, gasind
acolo niste prietini, a zis catra Esop sa alerge acasa si sa bage linte
in oala, sa fiarba; iar Xantos impreuna cu prietinii scaldandu-se, i-a
chemat la mancare, dar le-a spus ca subtire cina vor avea, adica
linte, si ca prietinii nu din multimea bucatelor se cade a-l judeca,

ci din voia cea buna a-i adeveri. Deci mergand ei si intrand in
casa, Xantos zise:
— Dupa scaldatoare, da-ne sa bem, Esoape.
Iar Esop luand apa de care curgea din scaldatoare, le-a si dat.
Xantos, band, s-a umplut de putoare, si a zis:
— Ce-i aceasta, Esoape?
Iar el raspunse:
— Dupa scaldatoare, cum ai poruncit.
Xantos si-a oprit mania inaintea prietinilor, si-a poruncit sa-i
aduca ligheanul de spalat picioarele, pe care aducandu-i-l, Esop
astepta; deci zise Xantos:
— Nu speli?
Iar Esop raspunse:
— Mi-ai poruncit sa fac numai ceea ce am facut; nu mi-ai zis:
toarna apa in vas, si-mi spala picioarele, si pune-mi papucii, si
celelalte.
La acestea Xantos zise catra prietinii sai:
— Oare sluga am cumparat eu? Ba nu, ci invatator.
Deci sezand ei, Xantos a intrebat pe Esop:
— Fiarta e lintea?
Iar el, luand cu lingura grauntul de linte din oala, i l-a dat.
Xantos luandu-l si gandind ca i-l da ca sa-l cerce de e destul de
fiert, sfarma lintea in degete si zise:
— E bine fiarta, adu-o.
Iar Esop numai apa goala in blid a adus si a pus-o dinaintea lui.
Xantos zise:
— Unde-i lintea?
— Ai luat-o, raspunse Esop.
Iar Xantos:
— Cum! Numai un graunte ai fiert?
Si raspunse Esop:
— Vezi bine; caci linte ai zis, cum se zice despre una, nu linti,
cum se zice despre mai multe.
Iar Xantos, nestiind ce sa mai faca, zise:

— O, tovarasi, omul acesta ma va face sa nebunesc. Apoi,
intorcandu-se spre Esop, a zis: Ca sa nu ma arat prietinilor mei
ca si cum i-as batjocori, du-te, sluga rea, de cumpara patru picioare
de porc si le fierbe curand, si le adu la masa.
Grabindu-se el a face aceasta, si pe cand fierbeau picioarele
de porc, Xantos — vrand pe departe sa bata pe Esop, fiind Esop
cu alt lucru cuprins — fura un picior din oala si-l ascunse. Dupa
putin veni si Esop, si cautand in oala a vazut numai trei picioare;
atunci a cunoscut ca cineva a umblat in oala ca sa-i faca nevoie,
si alergand la cotet a taiat un picior de la porcul cel gras, pe care
curatindu-l de peri, l-a aruncat in oala si l-a fiert cu celelalte. Iar
Xantos temandu-se ca nu cumva Esop, negasind piciorul cel furat,
sa fuga, s-a dus si l-a aruncat iarasi in oala: iar cand Esop a
rasturnat picioarele in blid si s-au aflat cinci, Xantos a intrebat:
— Ce-i aceasta, Esoape? Cum de sunt cinci picioare?
Iar el a intrebat:
— Doi porci cate picioare au?
Xantos raspunse:
— Opt.
Zise atunci Esop:
— Aici sunt cinci, si porcul cel gras din cotet are trei, face
tocmai opt picioare.
Si Xantos foarte suparandu-se, zise catra prietinii sai:
— Bine am zis eu mai nainte, cum ca acesta curand ma va
face sa nebunesc.
Iar Esop zise:
— Stapane, nu stii ca a scadea si a adaoga la acelasi capital
suma cuviincioasa nu este sminteala.
Deci Xantos, neafland nici o pricina binecuvantata ca sa bata
pe Esop, s-a linistit.
A doua zi, unul dintre ucenici a gatit cina scumpa, si intre altii
a poftit la masa si pe Xantos. Si cinand ei impreuna, Xantos alese
cele mai bune bucate din cele de pe masa si, dandu-le lui Esop
care sta la spatele sale, i-a zis:

— Du-te si da acestea voitoarei mele de bine.
Iar el ducandu-se gandea intru sine: „Acum am prilej sa-mi
razbun pe stapana-mea, pentru ca dintai cand am venit si eram
inca nou, m-a batjocorit; voi vedea acum: bine vrea ea stapanului
meu?“
Deci ducandu-se acasa, sezand in tinda, si chemand pe stapana-
sa, bucatele le-a pus dinaintea ei si a zis:
— Stapana, acestea toate le-a trimes stapanul, dar nu tie, ci
voitoarei lui de bine.
Si chemand cateaua a zis:
— Vino, Lichena, mananca, caci tie a poruncit stapanul sa-ti
dau acestea. Si pe rand toate le-a aruncat catelei. Si dupa acestea
s-a intors la stapanul sau, care intrebandu-l: datu-le-a toate
voitoarei sale de bine?
— Toate le-am dat — a raspuns Esop — si inaintea mea le-a
mancat!
Iar Xantos mai intrebandu-l:
— Si ce zicea cand manca?
Esop a raspuns:
— Mie nu mi-a zis nimica, dar in sine iti multamea tie.
Iar muierea lui Xantos, ocara socotind siesi acel lucru, invinovat
ea pe barbat; cum ca mai mult iubeste pe catea decat pe dansa,
si invinuindu-l de rea-vointa a zis:
— E adevarat ca de aici inainte mai mult n-oi sedea cu el.
Si intrand in casa plangea.
Iar ei band, isi puneau unul altuia intrebari, si unul dintr-insii zise:
— Oare cand va fi mare tulburare intre oameni?
Esop aproape stand raspunse:
— Cand se vor scula mortii cerandu-si fiecare averea sa.
Si ucenicii razand au zis:
— Ascutit la minte mai este acest om nou.
Iar altul a pus iarasi o intrebare:
— Pentru ce oaia cand o duc la injunghiere nu zbiara, pe cand
porcul foarte tare guita?

Esop iarasi raspunse:
— Fiindca oaia e deprinsa la muls si la tuns, si cand o prinzi
de picior si vede fierul ea nu se teme, caci socoteste ca pentru
aceea o prinde, ca s-o mulga sau s-o tunda, si tace; dar porcul nu-i
nici muls, nici tuns, si cand il prind, el stie ca la nimic din acestea
nu-l duc, ci numai pentru ca sa-i ia carnea, si de aceea guita.
Auzind aceste raspunsuri, ucenicii iarasi l-au laudat, razand
foarte.
Iar dupa ce s-a sfarsit ospatul, Xantos s-a intors acasa si a
inceput, ca de obicei, a vorbi cu muierea sa: insa ea, intorcanduse
catra dansul a zis:
— Nu te apropia de mine. Da-mi zestrea mea si ma voi duce,
caci dupa cele faptuite n-oi mai sedea cu tine; si tu du-te de te
joaca cu cateaua careia i-ai trimes bucatele!
Iar Xantos mirandu-se zise:
— Nu se poate sa nu-mi fi facut iarasi vreun rau Esop. Si zise
catra muiere: Ce e aceasta, doamna, eu am baut si tu te-ai
imbatat? Cui am trimes bucatele? Au nu tie?
— Pe Dumnezeu, mie nimic nu mi-ai trimes, ci catelei.
Iar Xantos chemand pe Esop i-a zis:
— Cui ai dat bucatele?
Raspuns-a Esop:
— Voitoarei tale de bine.
Atunci Xantos zise catra muiere:
— De ce zici ca nimic n-ai luat?
Ea raspunse:
— Cu adevarat nimic.
Iar Esop zise:
— Cui ai poruncit, stapane, sa dau bucatele?
Raspunse Xantos:
— Voitoarei mele de bine.
Si Esop chemand cateaua zise:

— Aceasta iti voieste binele; caci muierea, macar ca se zice
ca-ti voieste binele, indata insa ce nu-i vei face pe voie, se manie,
ocaraste si se duce; iar pe caine de-l bati, de-l alungi, el tot nu se
duce, ci de toate uitandu-si, indata vine si se imblanzeste, plecandu-
se stapanului; drept aceea se cadea, stapane, sa zici: du aceste
bucate muierii mele, iar nu binevoitoarei mele.
Atunci Xantos zise:
— Vezi, doamna, ca nu sunt de vina eu, ci cel ce a adus
bucatele; pentru aceea rabda, caci mi se va ivi prilej si-l voi bate.
Iar ea neascultand, pe furis, a fugit la parintii sai.
Atunci Esop zise:
— Vezi, stapane, ca bine am zis: cateaua mai mult bine iti
voieste decat stapana mea.
Si trecand cateva zile si muierea ramaind neimpacata, Xantos
a trimes la dansa pe niste cumnati ca s-o induplece sa se intoarca
acasa, dar ea n-a vrut sa asculte, si atunci Xantos s-a suparat. Iar
Esop mergand la dansul a zis:
— Nu te intrista, stapane, caci eu voi face-o ca maine de
bunavoie si foarte degraba sa vie la tine. Si luand el bani, s-a dus
in targ, si cumparand gaste, gaini si altele, pentru ospat, umbla
pe la case; si trecand pe langa casa parintilor stapanei sale, ca
din intamplare, facandu-se ca nu stie ca-i casa lor si ca acolo este
si stapana-sa, s-a intalnit cu unul dintr-acea casa si l-a intrebat
daca n-au ceva bun de vanzare pentru nunta. Iar acela intreba:
— Cui trebuiesc acestea?
La care Esop raspunse:
— Lui Xantos, filosoful, caci maine va sa se insoare.
Iar acela spuind muierii lui Xantos precum a auzit, ea indata
s-a dus la Xantos strigand si zicand intre altele si acestea:
— Pana voi fi eu vie, o, Xante, nu vei putea lua alta muiere!
Si asa a ramas acasa din pricina lui Esop, precum se si dusese
tot dintr-a lui.

Iar dupa vreo cateva zile, Xantos, chemand prietinii sai la
pranz, zise lui Esop:
— Du-te si cumpara ce e mai bun si mai frumos.
Iar el mergand zicea intru sine: „Voi invata eu pe stapan sa nu
porunceasca nebuneste“. Si a cumparat numai limbi de porc, si
le-a gatit; si sezand ei la masa, le-a adus la toti limba fripta cu
sare. Oaspetii laudara pe Esop ca a pus intai bucate filosofesti,
pentru ca limba este unealta vorbei. Dupa aceea, Esop iarasi a
pus la masa limbi fierte; si mai cerand ei alte si alte bucate, el
nimic alta nu le mai aducea, fara numai limbi. Iara mesenii
maniindu-se, ca tot aceleasi bucate le da, zisera:
— Pana cand tot limbi? Ca noi astazi tot limbi mancand, ne
dor ale noastre limbi.
Iar Xantos zise suparat:
— Nu mai ai altceva, Esoape?
— Zau nu! raspunse.
Atunci Xantos, aprinzandu-se de manie, zise:
— Au nu ti-am poruncit, nemernicule, sa cumperi ce e mai
bun si mai frumos de mancat?
Si raspunse Esop:
— Iti multamesc, stapane, ca ma dojenesti inaintea atator
oameni invatati, si pe care ii rog sa-mi spuie, ce este mai bun si
mai frumos in viata? Nu este oare limba, caci toata invatatura si
filosofia prin ea se arata si se invata? Darile si luarile, negutatoria,
inchinaciunile, laudele si chiar muzica — prin ea se fac. Prin ea
se fac nuntile, se zidesc cetatile, se mantuiesc oamenii, si pe scurt:
toata viata noastra prin ea sta. Asadar, nimic nu este mai bun decat
limba.
Pentru toate acestea ucenicii ziceau ca Esop bine graieste, dar
ca a gresit dascalul, si fiestecare s-a dus acasa.
A doua zi iarasi imputand ei lui Xantos, el le-a raspuns ca nu
din voia sa s-a intamplat aceea, ci din rautatea slugii sale:

— Iara astazi, se va schimba cina, si chiar inaintea voastra voi
vorbi cu el.
Deci chemand el pe Esop, de fata cu ucenicii, i-a poruncit sa
ia ce e mai prost si mai rau sa gateasca de mancare, fiindca ucenicii
sai vor manca iarasi la dansul. Iar Esop nimic schimband, a
cumparat iarasi limbi si gatindu-le le-a pus pe masa. Iar oaspetii
murmurau si carteau intre sine zicand:
— Iarasi limbi de porc.
Si dupa aceea iarasi le-a pus limbi si iarasi, si iarasi, adica toata
cina a fost din limbi. Iar Xantos, maniindu-se, a zis:
—Si ce e aceasta, Esoape? Au doara ti-am poruncit sa gatesti
iarasi de mancare ce e mai bun si mai frumos? Au nu ti-am zis sa
cumperi ce-i mai prost si mai rau?
Esop raspunse:
—Si ce e vreodata mai rau decat limba, o, stapane? Au nu prin
ea se strica cetatile? Au nu prin ea se omoara oamenii? Au nu
toate minciunile, blestemele si juramintele strambe se fac intr-
insa? Au nu casatoriile, domniile si imparatiile se strica din ea?
Pe scurt: toata viata noastra prin ea se umple de nenumarate
rautati! Acestea zicand Esop, unul din cei ce sedeau impreuna a
zis lui Xantos: :
— De nu-ti vei lua foarte bine sama, acesta te va face sa
nebunesti, caci cum ii e forma asa-i e si sufletul.
Iar Esop zise catra acela:
— Omule, mi se pare ca tu esti rau si ciudat, caci intarati pe
stapan asupra slugii.
Iar Xantos, vrand cu aceasta sa poata bate pe Esop, a zis:
— Nemernicule, fiindca ai zis prietinului meu ca este ciudat,
adu-mi sau arata-mi om fara ciudatenie.
Deci, a doua zi, iesind Esop in ulita si uitandu-se la cei ce
veneau si treceau, vede sezand mult intr-un loc pe unul pe care il
judeca a fi un om fara lucru si prost, si ducandu-se la el i-a zis:
— Te cheama stapanul meu sa pranzesti cu el.

Iar prostul neintrebandu-l nimica, nici cine este, nici cine il
cheama, a intrat in casa cu incaltamintele sale proaste, cum erau,
si a sezut. Iar Xantos a intrebat pe Esop cine este acela. Esop i-a
spus:
— Om fara ciudatenie.
Atunci Xantos zise la ureche muierii sa se supuie si sa faca tot
ce-i va porunci el, ca cu chipul acesta sa poata bate pe Esop. Dupa
aceea zise inaintea tuturor:
— Doamna, pune apa in vas si spala picioarele oaspetelui
(cugetand intru sine ca oaspele nu va vrea sa lase a-i spala doamna
picioarele si, astfel aratandu-se curios, sa poata bate pe Esop).
Iar ea puind apa in vas, s-a apropiat de picioarele necunoscutului
vrand sa i le spele; si el cunoscand ca aceasta e stapana casei,
gandea intru sine: „Vrea sa ma cinsteasca, si de aceea cu insesi
mainile sale vrea sa spele picioarele mele, desi ar fi putut porunci
aceasta slujnicelor’“, si, intinzand picioarele, zise:
— Spala-le, stapana!
Si cum a zis aceasta, a sezut. Iar Xantos porunci se dea oaspetelui
intai sa bea; el iarasi cugeta intru sine cum ca se cadea ca ei
sa bea mai intai, insa pentru ca lor le place asa, nu se cade sa
intrebe pentru ce fac aceasta, si luand a baut. Apoi pranzind ei, si
punand dinaintea oaspetelui o bucata din care cu mare placere
manca el, Xantos a inceput a ocari pe bucatar ca rau a gatit acea
bucata, si gol il batea; iar prostul gandea intru sine: „Bucata foarte
bine este gatita, si nimic nu-i lipseste ca sa fie bine facuta; dar
daca stapanul casei fara de vina vrea sa-si bata sluga, ce-mi pasa
mie?“ Iar Xantos se mania, si mai trist se arata, fiindca oaspetele
nimic curios nu cerca. Mai pe urma porunci sa-i aduca placinte,
iar oaspetele, ca si cum niciodata n-ar fi mai gustat placinte, le
invalatucea si, luandu-le, ca painea le manca. Iar Xantos, judecand
pe cel ce le-a facut, zise:
— Pentru ce, o, blastamate, fara miere si fara piper ai facut
placintele?

Si bucatarul raspunse:
— De nu sunt coapte placintele, pe mine ma bate, stapane, iar
de nu sunt gatite cumsecade, nu pe mine, ci pe stapana o dojenes
te.
Iar Xantos zise:
— De-a facut muierea mea aceasta, de vie acum o voi arde!
Si iarasi a facut semn muierii sa se supuie, ca doar va rapune
pe Esop.
Deci poruncind sa aduca lemne, a aprins focul, si apucand
muierea a pus-o langa foc, asteptand ca si cum ar vrea s-o arunce
in flacari, insa tot intarziind oare cum a face aceasta si uitanduse
imprejur sa vada, doar l-ar opri prostul, sa nu indrazneasca de
a face una ca aceasta. Dar prostul iarasi intru sine socotea: „Nefiind
nici o pricina binecuvantata, pentru ce omul acesta se manie
astfel?“ Dupa aceea zise:
— O, stapane! Daca judeci ca se cade sa faci aceasta, asteapta-
ma putintel sa ma duc s-aduc si pe muierea mea de la camp, ca
pe amandoua odata sa le arzi.
Acestea auzind Xantos de la omul acela, si mirandu-se de
sinceritatea si generozitatea lui, zise lui Esop:
— Iaca om cu adevarat necurios; ne-ai biruit, o, Esoape, ajunga-
ti acuma. Iar dupa aceasta iti vei capata slobozenie.
A doua zi Xantos a poruncit lui Esop sa se duca la scaldatoare,
ca sa vada daca sunt multi oameni acolo, caci vrea sa se scalde.
Deci mergand el, a intalnit in cale-i pe politai, care, cunoscandu-l
ca este al lui Xantos, l-a intrebat unde se duce. Iar el a spus:
— Nu stiu!
Politaiul, crezandu-l ca-i nesocoteste intrebarea, porneste sa-l
duca la inchisoare. Iar cand il ducea, Esop ii striga:
— Vezi, domnule, ca aveam dreptate sa-ti spun ca nu stiam
unde merg? Caci ceea ce n-am asteptat, aceea mi s-a intamplat,
adica m-am intalnit cu tine si m-ai trimes la inchisoare.

Atunci politaiul, mirandu-se cat de curand si de bine i-a
raspuns, l-a lasat sa se duca. Iar Esop, ducandu-se la scaldatoare
si vazand acolo o multime de lume, a vazut si o piatra in usa de
care toti cei ce intrau si ieseau se loveau. Insa unul dintre cei ce
intrara mai pe urma o ridica si o puse la o parte. Si intorcandu-se
Esop la stapanul sau, ii zise:
— De vrei, stapane, sa te scalzi, poti merge, caci numai un om
am vazut la scaldatoare.
Apoi mergand Xantos si vazand multimea ce se scalda, a zis:
— Dar ce-i aceasta, Esoape, au n-ai zis ca numai un om ai vazut
la scaldatoare?
— Cu adevarat, stapane, ca numai un om am vazut — raspunse
Esop — caci piatra aceasta (si o arata cu mana) in usa am gasit-o
si toti cei ce intrau si ieseau se loveau de dansa, iar mai la urma a
intrat unul care, inainte de a se fi lovit de ea, a ridicat-o si a dat-o la
o parte. Drept aceea numai pe acela unul am zis ca l-am vazut, om
socotindu-l pe el mai mult decat pe toti ceilalti. Atunci Xantos a zis:
— Nimica nu e greu lui Esop spre a le indrepta.
Iara intr-o alta zi, facandu-se un ospat si fiind si Xantos
impreuna cu ceilalti filosofi, crescand bautura, multe intrebari erau
intre dansii; iar Xantos incepand a se tulbura, Esop, care sta langa
dansul, i-a zis:
— Stapane, Bachus sau vinul trei temperamente are: cel dintai
al veseliei, cel al doilea al betiei si cel de al treilea al sfazii. Drept
aceea si voi, fiindca acum sunteti beti si voiosi, cele ce mai sunt
le lasati.
Atunci Xantos, beat fiind, a zis:
— Taci! Pe cei din iad du-te de-i invata!
Iar Esop a zis:
— Si tu in iad te vei tari.
Atunci unul dintre ucenici vazand pe Xantos cam beat, ba sa
zic adevarul, beat de tot, zise:
— O, dascale, oare poate vreun om sa bea marea?

Iar Xantos raspunse:
— Vezi bine ca poate, caci eu insumi o pot bea.
Si ucenicul adaose:
— Dar de nu vei putea, ce dai?
Xantos raspunse:
— Casa mea o dau toata.
Intr-aceea scotand inelele au facut legatura si s-au dus. A doua
zi, spalandu-se pe fata si nevazand inelul cand se spala, a intrebat
pe Esop despre inel si Esop ii spuse:
— Nu stiu ce s-a facut inelul, dar numai una stiu, anume ca tiai
pierdut casa.
Xantos intreba mirat:
— Pentru ce?
Esop raspunse:
— Pentru ca ieri, beat fiind, te-ai legat ca vei bea marea si
spre incredintare ai pus inelul.
Si Xantos zise:
— Cum voi putea face eu un lucru ce e peste putinta? Te rog,
acuma, de ai vreo cunostinta, vreo intelepciune, vreo stiinta, ajuta-
mi sa biruiesc si sa stric legatura.
Esop ii raspunse:
— Sa biruiesti, nu poti, dar ca sa strici legatura, aceasta voi
face-o. Cand va veti aduna astazi la un loc, sa nu te arati de fel ca
si cum te-ai teme de cele ce te-ai legat la betie, ci tot acelea si
treaz sa le zici. Apoi sa poruncesti sa se aseze masa la marginea
marii, si sa vie acolo slugile pregatite cu pahare, ca sa-ti deie tie
sa bei apa din mare; si cand vei vedea ca toti oamenii s-au strans
acolo ca sa priveasca, tu sa te asezi la masa si sa primesti sa-ti
umple paharul din mare, si luandu-l in vazul si auzul tuturor celor
de fata sa zici celui ce e mai mare peste legatura, asa: „Ce legatura
am facut eu inaintea dumitale?“ Si el iti va raspunde ca te-ai legat
sa bei marea. Atunci te vei intoarce spre toti cei de fata si le vei
spune asa: „Barbati samieni, stiti si voi foarte bine cat de multe
rauri se varsa in mare, iar eu m-am legat ca numai marea sa o

beau, dar nu si apele care se varsa intr-insa. Drept aceea, prietinul
acesta mai intai sa mearga sa opreasca toate acele ape, apoi eu
indata voi bea marea singura.“
Xantos, cunoscand ca cu chipul acesta legatura va fi stricata,
foarte tare s-a bucurat.
Deci s-a adunat poporul pe tarmul marii ca sa priveasca la cele
ce erau sa se faca si Xantos a zis si a facut intocmai dupa cum era
invatat de Esop. Samienii, auzind aceasta, au strigat laudand pe
Xantos si mirandu-se de el ; iar ucenicul, cazand la picioarele lui
Xantos, se marturisi biruit de acesta si se ruga sa se strice legatura,
ceea ce Xantos a si facut-o, rugat fiind si de popor. Apoi intorcandu-se
ei acasa, Esop s-a dus la Xantos si i-a zis:
— Stapane! Eu cel ce ti-am daruit viata nu sunt vrednic sa-mi
dai libertatea?
Iar Xantos, infruntandu-l, l-a suduit, zicandu-i:
— Au nu vreau eu sa fac aceasta? Dar iesi dinaintea usii afara
si te uita, si de-i vedea doua ciori, spune-mi ca-i bun semn, iar
de-i vedea una, e rau.
Deci iesind Esop afara s-a intamplat de-a vazut intr-un copac
stand doua ciori, si intorcandu-se inlauntru a spus lui Xantos, iar
pana ce sa iasa acesta afara ca sa vada, una din cele doua ciori a
zburat, si Xantos, vazand numai una singura, zise:
— Blastamatule, nu mi-ai spus mie ca ai vazut doua?
— Da — zise Esop — insa una a zburat.
Atunci Xantos zise suparat:
— Nu incetezi, ticalosule, de a ma batjocori?
Apoi porunci sa-l dezbrace si sa-l bata. Iar pe cand il bateau
pe Esop, venind oarecine, a chemat pe Xantos la cina, si Esop in
bataie a strigat:
— Vai de mine, miselul! Eu cel ce am vazut doua ciori ma bat,
iara tu care ai vazut numai una te duci la ospat; desert a fost
asadar semnul pentru amandoi.
Xantos, auzind pe Esop cum se vaita si mirandu-se de intelepciunea
lui, a poruncit sa nu-l mai bata.

Si nu dupa multa vreme, Xantos a chemat la dansul pe filosofi
si pe retori, ca sa pranzeasca impreuna si a poruncit lui Esop sa
stea la usa, si pe nici un neinvatat sa nu lase sa intre, ci numai pe
cei invatati. Deci venind ceasul pranzului si Esop, inchizand usa,
sta inlauntru, si viind unul din cei chemati, a batut la usa; iar
Esop dinlauntru il intreba:
— Ce misca cainele?
Iar acela, socotind ca pe dansul il numeste caine, s-a intors de
la usa si s-a dus manios. Si asa fiestecare viind, iarasi se ducea
manios, gandind ca-i batjocoreste, caci dinlauntru Esop pe fiestecare
tot asa il intreba. Mai pe urma batand unul la usa si auzind
intrebarea: Ce misca cainele? raspunse:
— Coada si urechile.
Esop, judecand ca bine a raspuns, ii deschise usa si, mergand
la stapanul sau, i-a spus:
— Nici un filosof n-a venit la ospatul tau, o, stapane, fara numai
acesta.
Iar Xantos foarte s-a suparat, socotind ca l-au amagit cei
chemati.
A doua zi, adunandu-se ei la scoala, toti invinovateau pe Xantos
zicandu-i:
— Cum se poate, invatatorule? Daca ai vrut sa glumesti cu
noi, trebuia oare sa pui pe stricatul acela de Esop ca sa ne
batjocoreasca si sa ne numeasca caini?
Iar Xantos le raspunse:
— Visati, ori adevarul graiti?
Si ei raspunsera:
— Nu dormim, ci adevarul iti spunem.
Si indata chemand Xantos pe Esop, l-a intrebat manios:
— Pentru ce ai inapoiat cu rusine pe prietinii mei, ieri?
Esop raspunse:
—Au nu tu, stapane, mi-ai poruncit sa nu las pe nici un om
prost sau neinvatat sa vie la ospatul tau, ci numai pe cei invatati?

Xantos zise:
— Si ce sunt acestia, au nu sunt invatati?
Esop raspunse:
— Nu, nicidecum, caci batand ei la usa si eu intrebandu-i
dinauntru: Ce misca cainele? nici unul dintr-insii n-a inteles
intrebarea; de aceea eu, vazandu-i pe toti neinvatati, n-am lasat
pe nici unul inauntru, afara numai de acesta, care, singur intelegand
intrebarea si raspunzand la ea cum se cuvine, l-am lasat sa intre.
Atunci toti au zis ca Esop are dreptate.
Dupa vreo cateva zile, Xantos luand dupa sine pe Esop, s-au
dus la mormanturi si cetea scrisorile cele de pe coparsaie, iar Esop
vazand pe o piatra literele acestea: A, B, D, O, E, Q, C, le arata
lui Xantos, intrebandu-l de poate dezlega ce insemneaza ele; si
cercetandu-le, Xantos n-a putut deslusi intelesul lor, si si-a marturisit
astfel nestiinta. Atunci Esop ii zise:
— Stapane! Daca prin aceste litere ti-oi arata comoara, cu ce
ma vei darui?
Xantos ii zise:
— Crede-ma, iti voi da slobozenia si aurul pe jumatate.
Esop se departa atunci patru pasi mai inapoi de la acea
scriptura, si sapand acolo a gasit comoara, pe care a dat-o
stapanului sau, zicandu-i:
— Da-mi ceea ce mi-ai fagaduit, caci iata comoara!
Iar Xantos, ii zise:
— Nu-ti dau, pana ce nu-mi vei spune mai intai si intelesul
literelor prin care s-a putut dovedi comoara, ca a sti aceasta mai
de mare pret este mie decat comoara.
Si Esop zise:
— Cel ce a ingropat aceasta comoara aici, ca un om invatat, a
sapat si aceste litere care spun: „a, ap©baV — adica mergi inapoi;
Slove grecesti: A,B,D,O,E,T,H.
Apobas.

Xantos ii zise:
— Fiindca esti asa de dibaci si destept, nu vei capata slobozenia.
Iar Esop zise:
— Voi da de stire, stapane, imparatului vizantinenilor, caci
Iar Xantos auzind ca aurul este al imparatului, zise catra Esop:
— Ia jumatate din el, si taci.
Dar Esop zise:
— Nu-mi dai tu mie acum aceasta, ci cel ce a pus aurul aici ;
Atunci Xantos zise:
— Vino acasa, ca si comoara sa o impartim, si tu slobozenie sa
Bemata. Tessara. Orixas. Eureseis. Tesauron. Hrision. Apodos.
Basilei. Dionisio. On. Eures. Tesauron. Hrisiu. Anelomenoi.

b, bÔmata — pasi: d, tessara — patru ; ¬, ¬rIxaz — sapand;
e, eIrÓseiV — vei gasi; Q, Qhsanr©n — comoara ; c, crusion
— de aur“
pentru el a fost pusa aceasta comoara.
— Si de unde stii aceasta? zise Xantos.
— Din litere — raspunse Esop — fiindca acestea asa spun: „a,
apodoV — da inapoi ; b, basileµ — imparatului; d, Dionus°w
— Dionisie; o, «n — care; e, eÐreV — ai gasit ; q, qhsaron
— comoara ; c, cruriou — de aur.“
si iata cum, caci literele acestea asa spun: „a, anelomenoi —
luindu-l ; b, badiscnteV — ducandu-va; d, dieleste — impartiti-l;
o, on — care; e, eIrte — ati gasit; q, qhsaur©n — comoara ;
c, crus°ou“ — de aur“.
capeti.
Deci, ducandu-se ei acasa, si Xantos temandu-se de gura lui
Esop, a poruncit de l-au bagat in temnita; iar Esop, pe cand il
duceau, zicea:
Badisantes. Dieieste. On. Eurete. Tesauron. Hrisiu.
Toate acestea sunt vorbe grecesti si sunt scrise cu slove grecesti.

— Asa sunt fagaduintele filosofilor! Caci nu numai ca nu-mi
da slobozenia, dar inca si in temnita porunceste sa ma arunce.
Xantos, auzindu-i cainarea, a poruncit sa-l deslege, si-i zise:
— La toate bine zici; dar daca vei capata slobozenie, mai mult
ma vei pari.
Atunci Esop i-a zis:
— Orice rau poti sa-mi faci, fa-mi-l, caci si fara de voie ma vei
slobozi.
Pe vremea aceea, ceva nemaipomenit s-a intamplat in Samos,
si anume; intr-o sarbatoare mare, zburand cu repeziciune un
vultur si luand inelul cel de obste, l-a slobozit in sanul unei slugi.
De acest semn samienii spaimantandu-se si in mare intristare ca-
zand, s-au adunat laolalta si au inceput a ruga pe Xantos, caci el
era cel mai dintai cetatean si filosof, ca sa le dezlege acest semn
nemaipomenit. Iar el indoindu-se, a cerut timp; si ducandu-se
acasa, mult era trist si bagat in grija, ca unul ce nimic nu putea
judeca despre fapta aceea. Iar Esop, cunoscand supararea lui
Xantos, merse la el si-i zise:
— Pentru ce esti trist? Spune-mi mie si leapada-ti intristarea.
Xantos ii spuse mahnirea sa, si Esop ii zise:
— Maine, ducandu-te in targ, zi samienilor: „Eu nici am invatat
a dezlega semnele cele minunate, nici a gaci, dar am un rob care
multe lucruri stie; el va va spune voua ce cercati. Si de voi dezlega
eu, stapane, tu vei avea cinste ca ai o asemenea sluga; iar de nu
voi putea dezlega, numai mie imi va fi rusine.
Deci, increzandu-se Xantos si a doua zi ducandu-se in adunare
si stand in mijlocul celor ce se adunase, le-a spus cele ce-l invatase
Esop. Iar ei indata l-au rugat sa cheme pe Esop, carele venind, a
stat in mijlocul lor. Samienii, vazand fata lui, au strigat razand:
— Aceasta fata va dezlega semnul? De la uratul acesta ce bine
vom putea sa auzim?
Si iarasi au inceput a rade. Iar Esop, tinzandu-si mana, a cerut
sa taca toti si a zis:

— Barbati samieni, ce radeti de fata mea? Caci, nu la fata, ci
la minte se cade a cauta, caci de multe ori in chip urat buna minte
a pus firea. Au voi vasul pe dinafara il pretuiti si nu vinul ce este
intr-insul?
Acestea auzind ei de la Esop, toti au zis:
— Esoape, tot ceea ce poti sa stii, spune cetatii.
Atunci Esop cu indrazneala zise:
— Barbati samieni, fiindca norocul, care pururea se nevoieste,
a deschis lupta intre domn si rob pentru slava, de se va parea
robul mai prejos decat domnul, batut se va duce ; iar de se va
parea mai presus, tot batut va fi. Daca dar voi veti face sa capat
eu slobozenia mea, va voi spune lucrul ce-l cercati.
Atunci poporul intr-un glas a strigat catre Xantos zicand:
— Da slobozenia lui Esop; asculta pe samieni, daruieste
slobozenia lui pentru noi!
Iar Xantos nu vroia. Atunci pretorul i-a zis:
— Xante, de nu-ti place tie a asculta de popor, eu, intr-aceasta
ora, voi da slobozenia lui Esop, si atunci va fi deopotriva cu tine!
Atunci Xantos, vrand-nevrand, a trebuit sa dea slobozenia lui
Esop. Si indata precul a strigat:
— Xantos, filosoful, da slobod pe Esop samienilor.
Si asa s-a implinit cuvantul lui Esop, care spusese lui Xantos
ca si fara de voie ii va da slobozenie. Drept aceea Esop, capatand
slobozenia si stand in mijlocul lor, a zis:
— Barbati samieni, vulturul, precum stiti, este imparatul
paserilor; iar fiindca a luat inelul cel imparatesc si l-a slobozit in
sanul unei slugi, aceasta insemneaza ca un imparat din cei ce sunt
acum vrea ca slobozenia voastra sa o supuie robiei si legaturile
voastre sa le strice.
Aceasta auzind samienii s-au umplut de intristare.
Si nu dupa multa vreme le-au venit lor scrisori de la Cresus,
imparatul lidienilor, poruncindu-le ca din acel timp sa-i deie tribut;
Prec — crainic

iar de nu vor asculta, sa se gateasca de razboi. Deci, sfatuindu-se
ei cu totii, hotarara a se supune si a da tribut lui Cresus; mai
inainte insa de a da urmare acestei hotarari, zisera ca ar fi bine
sa intrebe si pe Esop, si intrebat fiind acesta, a zis:
— Fiindca domnii vostri au hotarat sa dati tribut si sa ascultati
de imparat, acum sfat nu voi mai da, ci voi spune numai o vorba,
si veti sti ce va fi de folos. Norocul doua cai a aratat in viata: una
a slobozeniei, al careia inceput e cu anevoie, dar sfarsitul usor;
alta a robiei, al carei inceput e lesne, iar sfarsitul cu osteneala.
Acestea auzindu-le samienii au strigat:
— Noi fiind slobozi, de bunavoie nu vrem sa ne facem robi!
Si pe sol fara de izbanda l-au trimes indarat. Acestea afland
Cresus, a vrut ca sa se bata cu samienii, dar solul i-a zis:
— Nu vei putea birui pe samieni, cata vreme Esop va fi intre
dansii si le va da sfat; dar mai bine poti, o, imparate, sa trimeti
soli si sa ceri de la ei pe Esop, fagaduindu-le ca le vei fi recunosca
tor si ca nici tribut nu vei lua de la ei ; si asa doara ii vei putea
invinge.
Si Cresus s-a induplecat la aceasta si a trimes sol de a cerut
sa-i dea pe Esop. Iar samienii au facut sfat ca sa-l deie. Esop,
intelegand acestea si, stand in mijlocul lor, a zis:
— Barbati samieni, mie imi va fi mare cinste de a ma duce la
picioarele imparatului, dar mai inainte vreau sa va spun o fabula;
deci ascultati: Odinioara, pe cand animalele vorbeau intre ele,
lupii au facut razboi impotriva oilor, iar oile impreuna cu cainii se
bateau impotriva lupilor, si-i alungau. Lupii insa, trimetand sol, au
zis oilor: de le este voia sa traiasca in pace si nici un razboi sa nu
aiba, sa le deie lor pe caini. Si oile proaste au crezut, si dand pe caini
lupilor, acestia si pe caini i-au rupt, si pe oi foarte lesne le-au ucis.
Atunci samienii, cunoscand intelesul fabulei, au hotarat sa tie
la dansii pe Esop, dar acesta n-a vrut, ci impreuna cu solul s-a
dus la Cresus. Iar daca a ajuns in Lidia, imparatul, vazand pe Esop
stand inaintea sa, s-a maniat zicand:

— Vezi ce pocitura de om mi-a fost mie impiedicare sa nu pot
supune acea insula!
Atunci Esop zise:
— Preamarite imparate, nu de sila sau de nevoie am venit la
tine, ci de bunavoie ; ingaduie dar putin a ma asculta: Un om
prinzand lacuste si ucigandu-le, a prins si un greierus, si vrand
sa-l ucida, greierusul ii zise: „O, omule, nu ma ucide in zadar,
caci eu nici spicele le stric, nici alta paguba nu-ti fac, ci numai cu
dulce cantare desfatez pe calatori, si mai mult decat glasul nu vei
gasi alt nimic in mine“. Si auzind acestea omul, l-a lasat de s-a
dus. Drept aceea si eu, o, imparate, cad la picioarele tale, ca sa
nu ma omori fara de pricina. Caci nimanui nici un rau nu pot
face, ci aflandu-ma intr-un trup prost, vorbesc insa cuvinte bune.
Iar imparatul, mirandu-se de cumintenia vorbelor lui si fiindu-i
mila de dansul, ii zise:
— Esoape, nu eu iti daruiesc tie viata, ci soarta ta. Drept aceea
cere de la mine orice vrei, si ti se va da.
Iar Esop zise:
— Rogu-te, imparate, impaca-te cu samienii.
Si imparatul raspunse:
— M-am impacat!
Iar Esop, cazand la pamant, i-a multamit, si dupa aceea a scris
fabulele sale care si pana astazi sunt, si le-a lasat la imparatul.
Si luand carte de la imparatul catra samieni, cum ca pentru
Esop s-a impacat cu dansii, cu multe daruri s-a intors la Samos;
iar samienii, vazandu-l, i-au pus cununi si joc au facut pentru
dansul. Iar el cetindu-le cartea imparatului le-a aratat prin aceasta
ca libertatea care a dobandit-o el de la popor, el a rascumparat-o
dandu-le lor libertate.
Apoi a plecat din insula prin tari straine, si pretutindeni
intrebandu-se cu filosofii, s-a dus si in Babilonia unde, aratandu-si
stiinta sa, a ajuns mare la imparatul Lichir. Caci pe timpurile acelea
imparatii, avand pace intre dansii, pentru desfatarea lor cu
intrebari sofistice se indeletniceau, trimetand unul altuia, prin cel

ce le dezlega, darea cu care se legau a lua de la cel ce trimetea
asemenea intrebari. Iar acela ce nu le putea dezlega, asemenea
dare da. Intrebarile ce se trimeteau lui Lichir, Esop, intelegandule,
le dezlega, si marit facea pe imparatul ; iar el in numele lui
Lichir alte intrebari trimetea imparatilor, care ramanand nedezlegate,
imparatul foarte multe tributuri lua.
Iar Esop neavand fii, a luat de suflet pe fiul unui boier anume
Enn, pe care, aducandu-l la imparatul, l-a aratat ca pe un legiuit
fiu al sau. Iar nu dupa mult timp Enn foarte obraznic s-a purtat
cu cel ce l-a luat de fiu, si afland despre aceasta Esop hotari sa
scoata pe Enn din casa; iar acesta maniindu-se a scris carte falsa,
adica cu numele lui Esop, catre cei ce puneau intrebari lui Lichir,
cum ca mai bucuros si gata ar fi a se duce la ei, decat a mai ramane
la Lichir, si a dat-o imparatului acestuia pecetluita cu inelul lui
Esop. Imparatul, vazand pecetea, a crezut. Si foarte aprinzanduse
de manie a poruncit indata lui Ermip ca fara nici o cercetare
sa omoare pe Esop, ca pe un tradator al imparatiei. Dar Ermip,
fiind prietin lui Esop, s-a aratat si atunci prietin si, ascunzandu-l
intr-un loc unde nimeni nu-l stia, ii dadea acolo hrana intr-ascuns.
Iar Enn, din porunca imparatului, toata averea lui Esop a luat-o.
Dupa catava vreme Netinav, imparatul egiptenilor, auzind ca
au omorat pe Esop, a trimes de indata carte lui Lichir, prin care ii
poruncea sa-i trimeata mesteri arhitecti ca sa zideasca un turn
care nici cerul, nici pamantul sa nu-l atinga, si totodata sa-i
raspunda cineva la toate ce-l va intreba; si de va face acestea, sa
ia daruri, iar de nu, sa plateasca insusi. Acestea cetindu-le Lichir,
s-a intristat foarte, pentru ca nimeni din prietinii sai nu putea
intelege aratarea despre zidirea turnului; si imparatul se tanguia
amar ca a murit Esop, stalpul imparatiei sale. Iar Ermip, cunoscand
durerea imparatului pentru Esop, s-a dus la imparatul si i-a spus
ca traieste, spunandu-i ca pentru dansul n-a omorat pe Esop, caci
a stiut ca oarecandva ii va parea rau imparatului pentru moartea
lui. Iar imparatul, bucurandu-se, a poruncit sa i-l aduca. Si scotand
Ermip pe Esop din ascunzatoare l-a dus inaintea imparatului asa

cum era, imputit si intinat; si cum l-a vazut imparatul a lacramat
si i-a poruncit sa se spele si sa se schimbe. Dupa aceasta Esop a
aratat mincinoasele pricini pentru care a fost parat; si imparatul
vrand sa omoare pe ticalosul si nevrednicul Enn, Esop i-a cerut
iertare. Apoi imparatul dete lui Esop cartea egipteanului ca sa o
ceteasca, si el indata cunoscand dezlegarea intrebarii, a ras; iar
Lichir a poruncit sa scrie lui Netinav ca, daca va trece iarna, va
trimete si pe cei ce trebuie sa zideasca turnul si pe cel ce va raspunde
la intrebarile ce i se vor face. Si asa imparatul pe solii de la
Eghipet i-a trimes indarat, iar lui Esop i-a dat toata averea ce-a
avut-o, dandu-i si pe Enn; iar Esop luand pe Enn, intru nimica nu
l-a dojenit, ci ca pe un fiu iarasi luandu-l, cu alte si cu aceste
cuvinte l-a invatat:
„Fiule! Mai inainte de toate slujeste lui Dumnezeu, pe imparatul
cinsteste

Pune poezia VIATA LUI ESOP pe pagina ta


Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
Primavara Toamna Iarna Iubire Bucurie Viata
Flori Boala Singuratate Frica Scoala vezi mai multe

Politica de confidentialitate





Copyright 2019 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani