VULPEA DUIOASA*
In timpul primaverii un tanar vanator
Ucise-o pasaruica; si prin a lui urmare
Facu un rau mai mare,
Caci puii ei ramase sarmani in cuibusor!
Abia iesiti din oua, goli, cruzi, fara putere,
De-a foamei grea durere
Ei casc din pliscusoare, cer mila piscuind;
Cer hrana s-aripi calde, pe muma rechemand;
* Aceasta fabula au fost compusa la anul si dedicata unui mare
vanator de epitropii, care, ca si vulpea noastra, au smuls ades tiuleile orfa-
nilor, cazuti sub epitropia lui.
Dar muma nu-i!... Cand, iata,
O prea cinstita vulpe pe-acolo se arata
Si de sub cuib incepe a predica asa:
— Ce inima-mpietrita nu s-a induiosa
Vazand aste fiinte atat de neferice!
Voi, pasari ce zburati
In preajma-le pe-aice,
Cum nu va indurati
Ca sa le ajutati?..
Tu, cuculet, vecine?
Tu schimbi acum la pene si oare nu-i mai bine
Sa le aduci pe toate in cuibul de orfani?
Tu, ciocarlie draga, ce canti a ta placere
In leaganu-ti de zefiri... au, doar, nu simti durere
De ticaloasa stare acestor saraimani?
O! tu, mierlusca dulce, tu trebui sa fii buna.
Zburand pe jos aduna
Si ada viermisori
La bietii puisori.
Iar tu, privighetoare,
Ce cu a ta cantare
Ai fermecat o lume... adoarme-i si pre ei
In melodii placute, in desfatari de zei.
Cu-asa mijloace bune, cu-a voastra duiosime,
Voi veti asigura
A lor viitorime,
Si cand ei vor zbura...
Atunci un vantisor
Facu sa aiba vulpea tiulei pe botisor!..
Acel ce-i bun in fapta, la vorbe nu sporeste;
Tacand el bine face! Iar cel ce te-asurzeste
Ca de orfani i-e mila, pandindu-i ne-ncetat,
Acela nu-i curat!
Si oamenii, adese, in fapta generoasa
Sunt vulpea cea duioasa.
Autor: Povesti Poezia VULPEA DUIOASA* de Povesti
|