VULPEA SI MAGARUL
— Mintiosule! de unde vii?
O vulpe pe magar vazand l-au intrebat.
— Drept de la leu, de vrei sa stii;
Am fost sa-l vad si m-am mirat
Cum au slabit de tare;
Batran, neputincios: iti pare
O fiara foarte de nimica
Acel ce cand zbiera,
Tot codrul tremura,
Iar eu muream de frica.
Acum insa mai toti,
Cu coarne si cu colti,
Cum pot il dojenesc
Si frica-i rasplatesc.
— Dar tu, eu socotesc ca nu-i fi indraznit
De leu sa te atingi? lui vulpea au vorbit.
— Asa! magarul i-au raspuns.
Ba cred ca l-au patruns
Pereche de copite
De mine lui zvarlite.
Si sufletele mici asemene urmeaza,
Cand pe acei cazuti din slava impileaza.
Autor: Povesti
Poezia VULPEA SI MAGARUL de Povesti
|
