VULPEA SI MAIMUTA
Odinioara se adunasera laolalta toate fiarele si dobitoacele
campului, iar maimuta dinaintea tuturor facu un joc minunat si
atata de iscusit, incat se mirau toate de dansa, si asa
de placuta
le fu lor maimuta, incat vrura sa o ridice sa le fie chiar imparat.
Dar vulpea nu o voia, ci o defaima zicand ca-i asa si pe dincolo;
apoi o chema deoparte si-i arata o bucatica de carne intr-o capcana
si-i zise:
— Iata, eu am aflat asta mancare si n-am cutezat sa o mananc
pana nu-ti voi arata-o tie ca unui imparat; deci, daca-ti trebuie,
iati-o.
Si maimuta sari ca o broasca s-o apuce si se prinse in capcana.
Atunci vulpea razand zise:
— Oh, jupaneasa maimuta! Atata nebunie ai fost avand si
inca
te umfla beznicia sa imparatesti peste toate hiarele si dobitoacele
campiilor!
Invatatura; Asa patimesc cei ce nu socotesc mai intai lucrul ce
vor sa-l faca ori cuvantul ce vor sa-l graiasca, cum va iesi mai pe
urma, ci se apuca de niste lucruri mari si mai pe urma cad in
nevoie si in necazuri.
Autor: Povesti
Poezia VULPEA SI MAIMUTA de Povesti
|
