VULPEA SI PADURARUL
O vulpe fugea de niste vanatori care o urmareau si, alergand
peste campii, intalni un padurar pe care-l ruga sa o ascunda
undeva. Padurarul ii arata un ungher in coliba si-i zise sa se vare
acolo. Indata apoi sosind si vanatorii, intrebara de vulpe;
dar,
padurarul le spuse cu gura cum ca n-a vazut nimic, iar cu mana
le arata locul unde era vulpea. Vanatorii insa nu intelesera
semnul
padurarului si plecara de acolo. Atunci vulpea, vazandu-i departa
ndu-se, a iesit afara, iar padurarul ii zise:
— Poti sa-mi multamesti, caci nu te spusei vanatorilor.
Dar vulpea-i raspunse:
— Ti-as fi multamit de ti-ar fi fost si semnul mainii precum iti
fu cuvantul.
Invatatura: Asa sunt si unii oameni — cu cuvantul zic una, iar
cu fapta fac alta.
Autor: Povesti
Poezia VULPEA SI PADURARUL de Povesti
|
