VULTURUL SI PAINGANUL

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

aDupa Oriol i pauk de I. Kr`lovi
Zbur`nd vulturul cu fala dec`t nourii mai sus,
In sf`r=it, el se coboara spre a Caucazului munte,
Si acolo pe un cedru de-o suta de ani s-au pus,
De unde privea sub sine oblaste nemarginite;
Acolo pe =es p`raie curg`nd stralucea la soare,

Aici lunca inflorind,
Codrii pe mun i inverzind;
Acolo zbucium`ndu-se a Caspiei Mare,
Ca a corbului aripa innegrind p`na departe.
Sume ul vultur de-aceste atunci mir`ndu-se foarte:
?! Jupiter, au strigat, i i dau lauda, marire!
Cu cale de ai gasit, mie debila zidire,
Sa-mi dai putere sa zbor acolo unde g`ndesc
Si pe to i sa cov`r=esc,
Si sa ma invrednicesc,
Ca sa pot privi sub mine frumuse ea lumii toata ...
Si iata de pe o creanga un paingan ii raspunde:
?u e=ti falos peste sama, iubite, aceasta data,
Caci eu mai jos dec`t tine nu sunt nici de un graunte .
Vulturul ia sama bine =i vede adevarat,
Deasupra sa un paingan ce mreaja =i-au ra=chirat,
Ca c`nd vrea perdea sa ese intre vultur =-intre soare,
Deci vulturul il intreaba: ?colo cum te-ai suit,
C`nd nici o pasare alta din c`te sunt pe pam`nt,
Pretutindenea zbur`nd,
P`na aici sa se suie nici una n-au indraznit?
Iar tu, un vierme ur`t,
Doar pe br`nci de te-ai t`r`t,
Macar ca in locul tau eu a=a n-a= fi facut,
Sa ma inal a=a tare, de unde mai apoi vr`nd,
Sa ma scobor iar la vale in alt fel n-a= fi putut
Dec`t cu grumazul fr`nt.”
?ste drept ceea ce-ai spus,
Painganul i-au raspuns,
Insa eu de tine m-am aninat,
Si fiind ascuns sub coada- i insu i aici m-ai adus,
Unde acum far’ de tine pot sa traiesc minunat,

Si-naintea mea de-acum nu te fali altadata ...
Atunci eu nu =tiu de unde se porni vifor deodata,
Care sufla pe paingan cu a sa mreaja intinsa,
Pravalindu-l jos de r`pa, de unde el se suise.
Eu nu =tiu dumilorvoastre, insa mie mi se pare,
Ca cu acest paingan au asemanare
To i acei ce nu au minte =i nu vor a osteni,
Ce se in far’ de ru=ine de cozile celor mari,
Si se-nal a far’ de veste, indraznind a socoti
Ca cu a lor dignitate s-au facut avu i =i tari,
Uit`nd ca un vifor numai poate sa-i oboare jos,
Ca pe painganul laudos.