VULTURUL SI RADASCA
Odinioara un vultur alerga dupa un iepure, care fugind in
cuibul unei radaste o ruga ca sa-l scape de fiorosul lui vrajmas.
Radasca, neputand face altceva, ruga si ea pe vultur in numele
marelui Jupiter sa nu ucida pe bietul iepure, care nici un rau nu
i-a facut, si sa nu-i nesocoteasca rugaciunea, desi ea-i o nimica
pe langa dansul. Vulturul insa, mai tare maniindu-se,
facu vant
radastei cu aripa si insfacand pe iepure l-a mancat. Atunci
radasca
a zburat dupa vultur ca sa-i afle cuibul si mergand acolo pe cand
el umbla dupa vanat, i-a pravalit ouale din cuib si le-a spart.
Vulturul, mirandu-se cine sa fi indraznit a-i face acest neajuns,
si-a
mutat cuibul intr-un loc si mai inalt; dar radasca si acolo a zburat
si i-a facut ca si mai inainte. Acum vulturul, nestiind ce sa mai
faca, s-a suit tocmai la Jupiter (carui se zice ca-i e inchinat), si
puindu-si ouale intre genunchii zeului l-a rugat ca sa i le pazeasca;
dar radasca facand gogolosi din gunoi se suia si le lasa in sanul
lui Jupiter, care, sculandu-se ca sa scuture gunoiul din san, uita
de ouale vulturului, ce lunecara de pe genunchi si se sparsera
toate. Intelegand insa Jupiter cum ca radasca facuse isprava
aceasta ca sa-si razbune pe vultur, caci acesta nu numai pe dansa
o suparase, ci si chiar pe el il nesocotise, a spus vulturului ca
radasca este aceea care i-a facut tot nacazul, insa ca are dreptate
ca se poarta astfel fata de dansul. Totusi Jupiter, nevrand sa piara
neamul vulturilor, a zis radastei sa se impace cu vulturul, dar ea
neascultand, Jupiter a mutat in alt timp al anului scoaterea puilor
de vulturi, atunci cand radastele nu se arata.
Invatatura: Pe nimeni nu se cuvine sa-l nesocotesti ca si cum
nimic n-ar insemna, si de a carui razbunare nimic nu ti-ar pasa.
Autor: Povesti
Poezia VULTURUL SI RADASCA de Povesti
|
