ZEITA FLORII DE PAR
Nici prea departe dar nici prea aproape de muntii Tiansang se afla un catun
in care traia un copil pe nume Man Sang. Orfan de mama si de tata, copilul
era dat in grija unchiului si matusii. La randul lor, acestia aveau
si ei un baiat cam de varsta lui Man Sang.
Unchiul se purta cu Man Sang ca si cu propriul lui fiu, pe cand matusa
nu-l vedea cu ochi buni, ba me¬reu se certa cu barbatul din cauza lui. Si
asa unchiul si matusa o tineau tot intr-o cearta.
Pe la varsta de 13-14 ani, Man Sang a inceput sa in¬teleaga
totul. Intr-o zi, acesta i-a spus unchiului:
- Unchiule, te-ai certat destul cu matusa din cauza mea, eu acum m-am facut
mare, as putea sa-mi castig singur painea.
Auzind acesta, unchiul s-a intristat. Man Sang din nou i-a spus:
- Unchiule, nu fi ingrijorat, randunelele vin si pleaca in
fiecare an, dar n-am vazut nici una moarta de foame, pestii din apa nu au locuinta,
dar n-a murit nici unul de frig. Dupa ce voi pleca eu, vei avea si tu zile mai
linistite.
Oftand, unchiul a rostit:
- Baiete, eu nu te pot opri, daca vrei sa pleci, pleaca!
L-a luat pe Man Sang si s-au dus la targ, unde din putinii bani pe care-i
avea i-a cumparat cateva lipii si cu ochii in lacrimi si-a luat
ramas bun de la ol.
Man Sang se afla pentru prima data singur. Incotro s-o apuce? Uitandu-se
spre miazanoapte a vazut norii albi de pe muntele Tiansang care sclipeau ca
o oglinda in lumina razelor de soare. Dar oare de unde veneau acei nori
argintii care acopereau muntele Tiansang? Tare ar fi vrut baiatul sa stie. A
inceput sa se catere pe munte. S-a catarat ce s-a catarat pana ce,
catre seara, a ajuns la un mic catun pe coasta muntelui. Aici a vazut cum din¬spre
apus veneau valuri, valuri de nori negri, iar in sat nu se auzea nici
o miscare. A intrat in prima casa si s-a culcat. Afara se facea din ce
in ce mai intuneric si in curand nu s-a mai vazut nimic.
Deodata a inceput vantul care urla ca un lup infometat. Apoi
s-a pornit o furtuna cu tunete si trasnete, dupa care a inceput sa cada
ploaia. Lui Man Sang i se parea ca tunetele vor darama casa, iar fulgerele
vor arde pomii din curte. De-abia la miezul noptii s-a oprit ploaia. Era primavara,
in luna martie, si dupa ploaie s-a facut frig. Man Sang era infrigurat
si infometat si se gandea ce bine i-ar prinde putina mancare.
Uitandu-se afara, a vazut o luminita care se apropia din ce in ce.
Infricosat, baiatul credea ca stapanul casei vine sa-l alunge. Luminita
apropiindu-se tot mai mult, Man Sang a vazut o femeie in alb care tinea
intr-o mana o lampa-dragon si in alta o tava plina cu bunatati.
Aceasta n-a luat-o nici la stanga, nici la dreapta, ci a intrat direct
in casa unde era ba¬iatul. Pe loc, incaperea s-a umplut de un
miros placut. Apoi, femeia a rostit:
- Nu te teme, stiu ca esti flamand si inghetat. Ti-am adus mancare.
Si a pus mancarea pe masa. La plecare, femeia i-a spus: - Eu locuiesc
nu departe de aici, in padurea de peri, si daca vrei, poti sa vii sa ma
cauti. Apoi a apucat iarasi cu o mana lampa si cu alta tava si a plecat.
Man Sang, incalzit si satul, a adormit. S-a trezit de-abia a doua zi,
cand s-a luminat. Uitandu-se afara, a vazut un batran care
mana o turma de oi. S-a luat dupa batran si l-a intrebat:
- Bunicule, se afla undeva, pe aici, o padure de peri? Batranul a intins
mana si i-a aratat:
- La rasarit de acest munte.
Baiatul a luat-o la fuga catre rasaritul muntelui. Ajungand acolo, n-a
vazut nici o asezare omeneasca, ci numai peri cat vedeai cu ochii. Aproape
credea ca a in¬teles gresit, cand, intorcandu-se,
a dat eu ochii de fe¬meia in alb care-i facea semn cu mana.
Bucuros, Man Sang a fugit catre ea. Femeia l-a luat de mana si i-a spus:
- Eu sunt Zeita Florii de Par si tare-mi este mila de tine asa mic si lipsit
de ocrotire cum esti. Ramai sa stai la mine. Apoi l-a dus in casa.
Man Sang a trait in bunastare in casa zeitei cativa ani buni.
Aceasta se purta cu el ca si cu propriu-i frate. Zeita avea un evantai verde
si de cate ori se star¬nea vantul il ridica si atunci
vantul se oprea si incepea ploaia.
intr-o zi, zeita i-a spus:
- Man Sang, dupa cativa ani, iti voi darui si tie un evantai.
Cativa ani au trecut pe nesimtite. intr-o zi, zeita a spus:
- Maine varul tau se insoara.
Man Sang s-a bucurat, dar pe data s-a intristat gan¬dindu-se
ca unchiul n-are- de unde lua bani sa prega¬teasca nunta.
Vesela, zeita i-a spus:
- Unchiul tau s-a purtat bine cu tine, ar trebui sa te duci sa-l ajuti.
Si a iesit din curte miscandu-si evantaiul. Atunci s-a starnit vantul
si cat ai clipi din ochi a aparut o lectica impodobita cu flori,
urmata de cativa fluierasi.
In aceeasi zi, Man Sang impreuna cu lectica si fluierasii au ajuns la
unchiu-sau acasa. Matusa tocmai isi facea sange rau ca n-are bani
sa inchirieze o lectica, asa cum se obisnuieste la nunti. S-a bucurat
nespus va¬zandu-l pe Man Sang si s-a aratat prietenoasa cu el. A doua
zi, verisorul s-a urcat in lectica si impreuna cu fluierasii, bucuros
nevoie mare, s-a dus sa aduca mireasa.
Cand s-a terminat nunta, Man Sang le-a spus:
- Acum e timpul sa plec si eu acasa. Nemaiputand sa-l opreasca, unchiul
si matusa l-au petrecut pana a ajuns la culmea muntelui; apoi s-au des¬partit
si ei au ramas sa se mai uite dupa el.
Dupa putin timp, Man Sang s-a intalnit ou zeita care-i iesise in
intampinare. Aceasta, vazand lectica si fluierasii, a zis:
- Ce sa mai facem cu lectica si fluierasii? A miscat evantaiul si acestea au
disparut.
Unchiul si matusa au inmarmurit de uimire. Matusa a inceput sa se
intrebe:
- Oare ce treburi invarteste nepotul nostru? Si de ce n-a raspuns
cand l-am intrebat cu ce se ocupa?
Auzind aceasta, unchiul s-a infricosat si el. In aceeasi seara, batrana
betiva a satului a venit la ei dupa bautura. Din vorba in vorba, aceasta
le-a zis:
- Ce va pasa, v-ati adus nora in casa, nepotul s-a ajuns, v-a adus lectica
si fluierasi la nunta!
Auzind acestea, matusa s-a schimbat la fata. Banuind ceva batrana, a continuat:
- Man Sang a plecat de atatia ani, ce treburi invar¬teste
pe unde se afla? Matusa s-a speriat si mai rau so¬cotind ca batrana
vazuse cum au disparut lectica si flu¬ierasii si, pentru a-i inchide
gura, a dat fuga in casa si a adus o legatura cu bani.
- Ti-am adus sa-ti iei de bautura si sa stii ca habar n-avem cu ce treburi se
ocupa Man Sang. Sa nu mai vorbim despre aceasta. Batranei nu-i venea sa-si
creada ochilor ca a dat asa noroc peste ea. Cu banii primiti s-a dus la carciuma,
unde a mancat si a baut bine, apoi a plecat acasa.
Ajunsa acasa, s-a trantit pe kang si, ametita cum era, a inceput
sa se laude la barbatul ei care era slujbas la imparat:
- Voi, barbatii in slujba imparatului, tot va faliti ca-i prindeti
pe raufacatori si pe cei care s-au ridicat impotriva imparatului,
dar ati prins pe cineva pana acum?
Apoi a povestit cu de-amanuntul tot ce a vazut si ce a facut.
Cei doi s-au sfatuit indelung si apoi s-au culcat. Dupa cateva zile,
batrana s-a dus iarasi la unchiul lui Man Sang sa-i ceara bani. Matusa,
de teama sa nu fie parata la stapanire, a facut rost de bani
si i-a dat, Cum a luat banii, aceasta s-a dus direct la carciuma si a
baut pe saturate. A doua zi s-a dus iarasi dupa bani si asa s-a dus zi dupa
zi pana ce acestia nu-au mai avut de unde sa-i dea. Atunci, batrana
infuriata l-a trimis pe barbatu-sau la oras sa-i parasca la stapanire
cum ca au legaturi cu cei care s-au ridicat impotriva imparatului.
In acea zi, Man Sang se plimba impreuna cu zeita prin padurea de
peri. Aceasta, uitandu-se in evantai, a zis speriata:
- Nenorocire, mare nenorocire s-a abatut asupra un¬chiului si matusii tale.
Man Sang s-a speriat si el. Zeita a rupt o frunza din¬tr-un par, care pe
data s-a prefacut intr-un evantai verde. Apoi i-a spus baiatului:
- Ai crescut, acum stii ce este binele si ce este raul. A venit timpul sa-ti
dau evantaiul care te va feri de ploaie si de vant. In el vei putea
citi tot ce se intampla la mii de li, cu ajutorul lui vei putea
ajunge oriunde vei vrea, te vei preface in orice doresti si vei putea
face tot ce-ti pofteste inima.
Man Sang a luat evantaiul si, cat ai clipi, el si zeita au fost in
fata casei unchiului. Unchiul si varul sau toc¬mai erau luati de soldatii
imparatiei. Furios, a miscat evantaiul si, pe loc, franghiile cu
care erau legati cei doi au cazut la pamant.
Zeita a spus:
- Fiecare sa-si traga ponoasele. Oare voi nu-i cau¬tati pe cei care se impotrivesc
imparatului? Noi doi suntem dintr-aceia, asa ca luati-ne si faceti ce
vreti cu noi.
Soldatii infricosati n-au indraznit sa-i lege si mer¬geau in
urma lor potrivindu-si pasul dupa ei. Acestia, inadins, cand mergeau
mai tare, cand mai incet, iar cand au ajuns la palatul domnitorului
din partile acelea nici vorba sa ingenuncheze. Au adus catuse sa le puna
la maini, dar nici nu apucara se apropie de ei ca zeita a miscat evantaiul
si cei doi s-au facut nevazuti. Sluji¬torii au cazut cu fruntea la pamant.
S-a auzit apoi glasul zeitei, din gramada de catuse:
- Dupa un drum atat de lung, sa ne odihnim si noi un pic.
Oamenii stapanirii au dat porunca sa fie aruncate ca¬tusele in
foc. Dar si de acolo s-a auzit glasul zeitei:
- Man Sang, nu adormi, in curand trebuie sa ne intoarcem!
Auzind, oamenii stapanirii s-au speriat de moarte. Daca cei doi plecau
si stapanirea afla, ei isi pierdeau viata. Si-au inmuiat glasul
si au zis:
- Va rugam sa va aratati, noi nu avem nici o vina, asa am primit porunca, iar
daca aveti curaj, haideti cu noi la imparat!
Zeita si baiatul au izbucnit in ras:
- Si ce mare lucru e sa mergem la imparat? Suntem gata de drum. Si au
iesit la iveala.
In aceeasi zi, oamenii stapanirii au adus cai si o lectica sa-i
duca pe cei doi.
- Daca vreti mergeti pe cai, daca nu, in lectica» Dar zeita le-a
zis:
- Nu vreau nici pe cai, nici in lectica. Aduceti-ne doua sticle si daca
veti putea sa ne carati cu sticlele, mergem, daca nu, ne intoarcem.
De teama sa nu se faca iarasi nevazuti, oamenii sta¬panirii au adus
doua sticle cu gura cat un banut de argint. Zeita a miscat evantaiul si
ea impreuna cu Man Sang s-au facut nevazuti. Apoi din sticla s-a auzit
glasul zeitei:
- Porniti mai repede, altfel plecam inapoi! Oamenii au ridicat sticlele,
dar acestea parca aveau cateva sute de tinuri. Au facut cativa pasi
si n-au mai putut, atat de grele erau. Le-au lasat jos si au inceput
sa se roage:
- Nu putem sa va ducem, iesiti rogu-va, afara! Iar zeita le-a raspuns:
- Pe voi va iertam, dar sa-l aduceti pe cel care ne-a parat, sa
ne care el.
Oamenii stapanirii au trimis repede dupa barbatul batranei. Acesta
a ridicat sticlele, dar dupa cativa pasi era tot o apa de naduseala, iar
capul ii vajaia. Si mai mult de atat n-a mai putut.
Atunci, oamenii stapanirii au inceput sa-l loveasca cu bicele pana
ce acesta a cazut mort. Neavand incotro, oamenii stapanirii
au trebuit sa care ei sticlele. Au ajuns la Beijing pe jumatate morti de oboseala.
Auzind imparatul ca i-au prins pe rebeli, s-a infatisat in
sala tronului de aur impreuna cu toata curtea. Apoi a dat porunca sa fie
adusi rebelii. Patru ge¬nerali au ridicat cele doua sticle si le-au infatisat
impa¬ratului. Nedumerindu-se, imparatul a intrebat:
- Dar unde sunt cei doi rebeli? Din gura unei sticle s-a auzit:
- Man Sang, trezeste-te, am ajuns in sala tronului de aur.
Iar din cealalta sticla:
- Am tras un pui de somn pe cinste, parca nu m-as mai scula.
Auzind glasurile care ieseau din sticle, dar nevazand pe nimeni, imparatul
s-a infuriat si a poruncit:
- Spargeti de indata cele doua sticle!
Slujbasii au adus ciocane si au facut bucatele sticlele. Din nou s-a auzit o
voce:
- Pacat de sticlele astea!
Si mai infuriat, imparatul a strigat:
- Unde sunteti? Vocea a raspuns:
- Printre cioburile de sticla.
Imparatul a dat iarasi porunca sa fie stranse ciobu¬rile de
sticla si macinate. Slujbasii au macinat cioburile, prefacandu-le in
pulbere. Bucuros, imparatul a zis:
- De data asta am terminat cu voi.
Dar n-a apucat sa-si termine vorba, ca s-a auzit din nou vocea:
- Pacat de timpul pierdut!
Imparatul s-a cutremurat si a dat porunca sa se arunce pulberea in
apa. Slujbasii, de fata cu imparatul, au aruncat pulberea in apa.
Multumit ca scapase de cei doi si vazand, ca nu mai aude nici un glas,
imparatul se pregatea sa se intoarca in palat, cand,
deodata a auzit:
- Acum, ca ne-ai prefacut in pulbere si ne-ai aruncat in apa, n-ai
decat sa vii aici si sa bei din apa!
Imparatul a simtit cum i se ingreuneaza capul si i se inmoaie
picioarele si indata a cazut in apa. Tot atunci, zeita, imbracata
toata in vesmintele albe, si Man Sang, in vesminte verzi, s-au ridicat
deasupra apei. Au miscat evantaiul si pe loc s-au facut nevazuti. imparatul
era cat pe-aci sa se inece. Cu greu a fost scapat de slujbasii sai.
Dar nici imparatul si nici slujbasii nu au mai in¬draznit sa
caute zeita si pe Man Sang spre a-i pedepsi.
Autor: Povesti
Poezia ZEITA FLORII DE PAR de Povesti
|
