ZMEUL
Un zmeu cu-o coada lunga si cu-o zbarnaitoare
De tot rasunatoare,
Vazandu-se odata sub nouri ridicat,
La fluturul din vale, acestea au strigat:
— Zburdalnica fiinta!
Tu, care toata ziua cu-atata usurinta,
Te-alungi tot dupa flori,
De ce nu cutezi oare sa te ridici ca mine,
Sa raspandesti in aer miroase si fiori?
Mi-e mila, zau, de tine,
Caci in intinsul spatiu abia te mai zaresc.
— O, nu-ti mai fie mila, lui fluturul ii zice.
Eu soarta-ti n-o doresc.
Tu zbori legat,
Eu liber ma desfatez aice
De flori inconjurat.
A ta zbarnaitura e sarlatanerie;
Chiar starea ta atarna de vant si de copii;
In fine, tu esti jucarie,
Iar eu sunt dintre vii.
Asa si intre oameni sunt sarlatani, sunt zmei,
Ce zbarnaiesc, se-nalta cat vantul lor le bate;
Iar cum a lui suflare ori sta, ori se abate,
Ca vantul cad si ei.
Autor: Povesti
Poezia ZMEUL de Povesti
|
