Intru-n Sibiu incet ca-ntr-o-ncapere
In care e un mort. Pe partea dreapta Am zidurile surde de tacere. Pe partea stanga inima-nteleapta.
In jur vad numai porti si-n porti ferestre Iar in ferestre ochi care ma-nghiata. Intru-n Sibiu domol ca-ntr-o poveste In care port viziera peste fata.
Cu fiecare pas facut prin sange Tot mai adanc patrund in noaptea care intai de jos in sus in maini ma strange Apoi de sus in jos ma prinde-n ghiare.
Stradelele ma-nghit dintr-una-ntr-alta Iar scarile ma urca si coboara, De nu mai stiu: biserica e-n balta Cerului larg sau ceru-n ea scoboara.
Si peste tot o liniste ca-n clipa Cand marea se saruta cu pamantul.
Liliacu-si linge-n somn trudit aripa Si printre arbori vechi fosneste vantul.
Intru-n Sibiu cum intra-n ceata luna, Mai mult alunecand decat cu pasul, Si-n linistea ce-nchide-n ea furtuna Ascult cum bate-n turnul straniu ceasul.
Intru-n Sibiu livid, satul de viata. Dar pregatit pe strazile uitate in fiecare clipa sa dau fata Cu mortul care umbla prin cetate.
|