Lipsa ta
Te văd īn vis, de parc-ai fi realitate
Zăresc din nou, privesc mereu,
Şi inima atīt de tare mi se zbate
Şi sufletul īţi simte lipsa , e atīt de greu.
Mor īn vis , şi trăiesc cu tine
Răsar cu soarele, şi dorm cu luna,
Şi nu mai pot ţine īn sine
Răcoarea nopţii şi căldura zilei, necontenit, īntruna...
Opriţi-mă, deci cineva !
C-acea iubire mă poate sugruma,
Sau daţi-mi pace ca să mor !
Cu iubirea, ce a apărut īn mine ca un fior.
Şi totuşi rămīn ţie dator...
Doar că murind, tu nu vei suporta, acel dor
O! zīmbetul, şi ochii tăi, şi chipul tău,
Privesc spre tine de parcă ai fi un zeu.
F. IANIS
Autor:
Poezia Lipsa ta de
|
