Poeziile.com - Home

  Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romane Poezii frumoase pe teme Poeti membri ai clubului poetilor tineri Poeziile mele


 
Poetul zilei
Ion Stratan
(1955 - 2005)

16 Poezii

Poezia de azi

Cornul de aur al baiatului
de Mircea Ivănescu
scena de dimineata — cornul sunand departat,
prin hatisurile albastrii, chemarea la vanatoare — glasul

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































PARADA ANOTIMPURILOR

Vezi toate poeziile din albumul Sergiu Manus



Sub zarea dulce și albastra arcuita-n sfera
In aula naturii vaste cu- aleasa atmosfera
Anotimpurile toate, invitate la estrada,
Pregatite in culise sunt gata de parada
Fiecare dintre ele cu dorința sa-și incante
Lunile admiratoare ce sunt cordial venite.
Saptamanile distinse și ele sunt in sala
Așteptand nerabdatoare sa-nceapa-aceasta gala.
Protocolar cum e din fire,anul la intrare,
La invitații toți sosiți le-mparte calendare.
In sala un cortegiu intra și se-așeaza-n randuri
Mai intai in loja șade Roza Celor patru vanturi.
Lin apoi toți se așeaza nobile-adieri și brize,
Conți curenți cu a lor valuri, alizeele marchize
Și apoi zefirii tineri insoțiți de cate-o boare
In loje de abur moale iși au locul fiecare.
Acum liniștea se-așterne și lumini se sting indata;
Solemn un crainic da anunțul: ‘’Start pentru parada!’’

Iata, prima ce apare in al florilor decor
Și pașind parca plutește, cu al ei ușor picior,
Este Primavara, pura, ce sfioasa, zambitoare,
Candida rochița poarta, țesuta-n lacramioare.
Pacea nopții-nrourate se-adancește-n parul ei
Ce in valuri negre-i cade pe-al sau șal de ghiocei.
Cu grațioasele ei brațe, pline de tandrețe,
Inmanuncheaza flori de mai, de-o rara frumusețe!
Perle negre in privire inocent ii stralucesc
Dimineața radiaza de pe chipu-i ingeresc!
Salcamul și liliacu-n flori in trena-i se revarsa
Iar florile de mar și par, veșmantu-i danteleaza;
Discret rochița pare ninsa cu petale de cireș
Iar in pliuri, sunt cusute, floricele de maceș.
Spatele rochiței sale se incheie-n mugurași
Iar a ei talie subțire, intr-un brau de toporași;
Narcisele prinse in hora, ca intr-o poiana
Ii sunt pe nobilul ei cap angelica coroana.
Cand pasul ei ușor mangaie ierburile crude
Din ele se aprind de-odata fragede brandușe;
In tril de pasari se incheie intreaga simfonie
Cand primavara pleaca cu parfum de poezie.

Dupa ea urmeaza-n scena, pașind increzatoare


In toata stralucirea ei, ca și rupta din soare,
Vara cea exuberanta in rochie de laur,
Cu ochi albaștri ca de cer și buclele de aur.
Ca și cupa unui crin, desavarșit e trupul ei,
Ce cu nectar și miere-i plin și suav parfum de tei.
Pe gingașii sai obraji , bujorii rumeni infloresc,
Rozele de de trandafir la pieptul ei se odihnesc.
Cu mainile catifelate, ca petalele de crin,
Al ei veșmant verde iși ține, pașind ușor și lin,
Lasand discret sa se-ntrevada verzi de catifea condori,
Lucrați cu multa maiestrie in nestemate flori.
Trena ei luxurianta ce pare nesfarșita,
Se desfașoara-n flori de camp cu maci mpodobita;
Și tot in ea cu maiestrie, cresc prinse-n buchete
Mii de gladiole-alese, garoafe, margarete,
Potop de albastrele, cale, și alte flori pe rand,
Prin firele de iarba verde se impletesc razand..!
Prin arcul unui curcubeu, cu zbor de-apoteoza,
Doi fluturi vin și-i se așeaza pe umerii de roza.
Aripile lor și ele, pictate-n curcubee,
Ii flutura blondele bucle cu lina adiere
In imnuri de privighetori și ciocarlii in recital
Se duce Vara și se-ncheie, spectacolul floral!

Urmeaz-apoi, intr-un decor, cu lumina diafana
Cu-a ei noblețe de fior, aristocrata Toamna.
In ținuta ei armonioasa și pasul masurat,
Se-ntrezarește caracterul elegant și rafinat,
Dobandit in amfiteatrul padurilor perene
Ce i-au creat nobil veșmant și legendele eterne.
O savoare cardinala regasești la ea prezenta
In piersici de catifea din palaria cu egreta,
In boleroul purpuriu, cu pulbere de pruna
Și-n rochia ei de stacojiu cu nasturi fini de bruma.
Parul ei, ca de castana, ondulat și matasos,
De sub borul palariei, pe spate-i cade maiestuos.
Ale ei buze petale, de roșie crizantema,
Incalzesc mirific zambet de dulce apozema.
Pe pieptul ei, ca un paner, plin cu mere aurii
Curg margele in șirag de struguri roz și rubinii.
Rochia cu crinolina, contureaza cu discreție
Talia ei ca un pocal, plin de must și de esențe.
Romantic, ține-n mana o crizantema aurita,
Iar in cealalta, ține strans, umbrela de recuzita.
Dese, galbene și roșii, frunze crude de arțar,
Intrețesute in mod tainic cu frunze de stejar,
Ii strang talia, in funda de panglica, la spate
Și se pierd in trena rochiei cu capete lasate.
Bogata ei trena așterne cromaticul covor,
Țesut maiastru-n ram de codru, cu dragoste și dor
Și al carui leganat cu dulce freamat te indeamna
Sa pașești in valsul magic pastelat in ton de Toamna!
Finalul, epateaza, cu galanta-i reverența
Prin confetiile de frunze, ce cad din abundența!

Prin poarta de margaritar, in ținuta somptuoasa,
In alb imaculat veșmant, intra Iarna virtuoasa…
Briliantele sclipesc din rochia-i argintie
Ce din cristale e țesuta cu mare maiestrie.
In faldurile rochiei, in timp ce ea pașește,
Pulberea de diamante, incontinuu stralucește;
Safir, rubine și smaralde, perle și topaze
Sclipesc neancetat in jur in mii și mii de raze!
De sub maneci de argint, cu dantele sidefate,
Ale sale maini, rasar, in manuși alb satinate;
Intr-o mana ține magic, o bagheta de cristal
Iar in cealalta faldul rochiei cu dantela de opal.
De pe umeri ii coboara, mantia cea de zapada
Sclipind in ea, surazatori, fulgi de nea intr-o pleiada.
Sub diadema de smarald, ce pe cap ii scanteiaza,
Un zambet, fin, fermecator, pe fața-i radiaza
Ochii ei, doua lumini, cu-a lor culoare de turcoaz,
Parc-ar vrea sa-i incalzeasca inghețatul ei obraz.
Din smaraldul diademei, mladios, lasat pe spate,
Paru-i se pierde-n mantie in șuvițe platinate
Cu șarmul ei distins de zana de prin basme parca,
A oprit pana și Timpul, ce sta și numai pleaca.
Alaturi vin și se așeaza, cuminții lui copii:
Zilele, ore, minute și secundele zglobii
Și fascinați privesc cu toți a zapezilor craiasa,
Cum desfașoara-n fața lor, o scena grandioasa;
La un semn, fin, de bagheta, din camarile polare,
Iarna, cheama intr-o clipa,spectre de lumini bizare;
Pe firmament, intunecat, de catifea-nstelata,
Un joc de fulgere difuze, feeric, se arata!
Pe rand țașnesc, armonios și se-arcuiesc in raze,
Luminiscențe colorate, roșii, verzi, albastre…
Transformandu-se in benzi și in imense draperii,
Ce culorile iși schimba in joc magnific de lumini!
Apoi, spirale și coroane in cercuri ondulate,
Se invart, incantator, in fantasme variate!
Mirificul spectacol de aurora boreala,
Incheie o parada cu totul senzaționala!

Pe estrada, la final, apar, toate impreuna,
Cele patru anotimpuri, ținandu-se de mana;
Cu cordiale reverențe, publicul, saluta
Și-n aplauzele lui se–mbrațișeaza, se saruta
Adresandu-și reciproc, felicitari și mulțumiri,
Oferindu-și suveniruri cu cate-o lacrima-n priviri.
Din griul pamzei unui nor ce soarele-ntretaie,
Natura, incet, iși lasa cortina ei de ploaie.

27 martie 2012 Cluj-Napoca



Pune poezia PARADA ANOTIMPURILOR pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
Primavara Toamna Iarna Iubire Bucurie Viata
Flori Boala Singuratate Frica Scoala vezi mai multe

Politica de confidentialitate





Copyright 2019 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani