Fereastra mi-e deschisǎ,
mǎ uit inspre afarǎ
Și zǎresc zȃmbindu-mi
superba primǎvarǎ;
Al ei zȃmbet cald,
mi-a atȃt de familiar
Cǎ inima-mi cuprinde
și cad pe gȃnduri chiar
Cǎci imi amintește
de-o fațǎ zȃmbitoare
Ce-asemeni primǎverii
mi-a adus in suflet soare;
La fel de cald zȃmbește
și preaiubita mea
Cu ochii ei cei negrii
și dulci de caramea !
Sergiu Manus Martie 2002 Cluj-Napoca
|