CAND SEARA IN CEASURI DE SINGURATATE...
C`nd seara-n ceasuri de singuratate
Imi sprijin fruntea visator pe m`na,
Pove=ti strabune, c`ntece uitate,
Cu glasuri de tilinci indepartate,
Imi amagesc iar g`ndul =i ma-ng`na,
Si-atunci te vad plutind sur`zatoare
Din negura de vremi basmuitoare...
E=ti tu, izvor de noua poezie,
Prilej de g`nduri vechi, urzite iara,
O, dragala=a muza populara!
In ochii tai e cer senin de vara,
Si fermecata mea copilarie
Mi-o readuci, de tine-ademenita...
Fii dar la vatra mea binevenita!
Ca-n alte vremi =i-acum fa sa coboare
Asupra-mi iara=i lini=tea dorita,
Sa uit de tot, uitat de-orice ispita,
Sa-mi para lumea paji=te-nflorita,
Si orice zi sa-mi fie sarbatoare,
Sa pot trai, strain de glasul urii,
Ca un copil cuminte al naturii...
Autor: Stefan Octavian Iosif
Poezia CAND SEARA IN CEASURI DE SINGURATATE... de Stefan Octavian Iosif
|
