CANTEC
Stau dus cu fruntea rezemata-n m`na
Si-ascult cum plinge doina cea batrina
Si cum se t`nguie=te =i se-ng`na,
Pe urma-ncet s-alina ca pastorul
C`nd pa=te turma, =i pe urma geme
Si-arunca in m`nia ei blesteme
Si chiuie, =i striga, iar blesteama
Si trasnetele cerului le cheama
Asupra celor ce-asupresc poporul;
Apoi s-alina intr-o melodie,
O dulce melopee ce adie
Si iara striga-ntruna =i recheama
In ad`ncimea negrelor paduri...
Pe c`nd pe culmi vegheaza gravi conduri,
Si glasul ei, pe vai impra=tiat,
Se pierde-ncet sub cerul innoptat...
Autor: Stefan Octavian Iosif
Poezia CANTEC de Stefan Octavian Iosif
|
